Dezvăluirile unei mame românce, despre școlile japoneze: „Profesorii nu au voie să streseze copiii, să țipe la ei și nu prea au cum să-i pedepsească”

Sistemul de învățământ din Japonia este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai performante din lume, însă eforturile depuse de elevi sunt proporționale cu rezultatele obținute. Programul lor este extrem de încărcat, regulile sunt foarte stricte și cheltuielile părinților sunt semnificative. Bianca Miyamoto, o mamă româncă stabilită în Japonia din 2000, a povestit jurnaliștilor de la „Totul despre mame” despre experiența celor doi băieți ai săi în sistemul educațional japonez.

„Nu e așa o nebunie cu școlile renumite, cum se întâmplă în România”

Cei doi gemeni, Naoki și Ryuji, născuți prematur și diagnosticați cu tulburare de spectru autist (TSA), au avut o experiență specială la grădiniță, iar mai apoi au mers împreună la aceeași școală publică, dar numai unul dintre ei învață într-o clasă specială, ceea ce nu este neobișnuit în școlile publice japoneze.

„Noi am ales școala cea mai apropiată de casă. Nu e așa o nebunie cu școlile renumite, cum se întâmplă în România. În general, se alege școala de care aparții. La liceu vorbim despre performanță, acolo este altceva. (…)

Eveniment - 29 oct, 20:12

Muntele Fuji nu are în continuare zăpadă deși e octombrie. E pentru prima dată în ultimii 130 de ani

„Japonezii sunt de părere că elevii trebuie să poată învăța cu orice profesor, cu orice stil de a preda. În felul acesta, consideră ei, pregătesc copiii să lucreze mai târziu în tot felul de grupuri și locuri. Mie nu îmi place sistemul acesta, dar nu am avut încotro!”, spune Bianca Miyamoto, mama a doi băieți.

Înainte de a împărtăși experiența sa cu școala japoneză, Bianca a prezentat structura sistemului de educație din această țară. Învățământul obligatoriu este până la liceu, adică 9 clase, iar școala primară durează 6 ani, gimnaziul – 3 ani și liceul – 3 ani. Naoki și Ryuji sunt în anul al II-lea de gimnaziu, echivalentul clasei a VIII-a din România.

În Japonia, anul școlar are 3 trimestre și începe în jurul datei de 7 aprilie, când cireșii înfloresc – un eveniment cunoscut sub numele de sakura. Primul trimestru se încheie între 20-23 iulie, dar data poate varia de la un oraș la altul. Trimestrul al doilea începe la sfârșitul lunii august, după o vacanță de aproximativ 5 săptămâni, cea mai lungă vacanță a anului școlar, și se încheie între 20-22 decembrie.

Ultimul trimestru începe pe 5-6 ianuarie și se termină în jurul datei de 20 martie, cu diferențe între orașe și chiar între școli. Bianca a subliniat că nu există o regulă referitoare la începutul anului școlar pentru toți elevii dintr-un oraș.

Copiii au colegi noi în fiecare an

Numărul de clase din școlile japoneze variază, însă elevii sunt în general mulți. În clasa lui Naoki și Ryuji sunt 27-30 de copii, dar acest număr nu este fix, deoarece elevii sunt mutați în alte clase, astfel încât să se poată adapta la orice colectiv. An de an, elevii sunt repartizați în  clase diferite, astfel încât să aibă colegi noi în fiecare an. Bianca a menționat că se poate întâmpla să aibă colegi vechi în clasă, după câțiva ani.

Datorită sistemului de rotație, Naoki și Ryuji și-au schimbat colegii de clasă în fiecare an, ceea ce i-a împiedicat să-și facă prietenii strânse la școală. Bianca a explicat că băieții au făcut doar câțiva prieteni la școală și au rămas în relații bune cu aceștia, deoarece locuiesc în apropiere unul de altul. Câteva dintre persoanele cu care au fost colegi în urmă cu un an sau doi se află acum din nou în clasa lor. Același sistem se aplică și profesorilor, care sunt mutați în fiecare an sau la intervale regulate de timp.

Sistemul de meditații din Japonia este bine organizat

În ciclul primar, profesorii din Japonia nu utilizează teste sau note pentru a evalua cunoștințele elevilor, iar la sfârșitul anului nu există premii. În acești ani, sistemul de educație se concentrează asupra dezvoltării caracterului individual al copiilor, nu a performanțelor școlare.

Cu toate acestea, conform Biancăi, acest sistem nu este benefic pentru copii, deoarece mulți dintre ei întâmpină dificultăți în învățare în primii ani, ceea ce îi determină să ia meditații în gimnaziu pentru examenul de admitere în liceu, care este, de asemenea, extrem de important în Japonia. Cu toate acestea, sistemul de meditații din Japonia este bine organizat, existând centre specializate unde elevii merg după școală, de câteva ori pe săptămână, până la orele 21.00-22.00.

„Majoritatea copiilor care vor să intre la licee mai bune fac meditații care nu costă tocmai puțin. O singură oră costă aproximativ 10 dolari într-un astfel de centru. Există și varianta de meditații individuale, dar sunt foarte scumpe. Băieții mei nu fac meditații. Am hotărât să nu-i încarc atât de mult acum. Vom apela, probabil, la începutul anului viitor, pentru admiterea la liceu. (…) În Japonia, profesorii nu au voie să streseze copiii, să țipe la ei și nu prea au cum să-i pedepsească. În general, i-am văzut implicați pe majoritatea”, mărturisește Bianca pentru „Totul despre mame” .