Svetlana Tikhanovskaya, candidatul opoziției din Belarus care l-a înfruntat pe Aleksandr Lukașenko la alegerile prezidențiale din 9 august, a părut oarecum dezamăgită după ce liderii Uniunii Europene au căzut de acord să aplice sancțiuni mai multor oficiali bieloruși, dar nu și lui Lukașenko însuși. În schimb, ea a lăudat atitudinea Marii Britanii, care nu s-a ferit să-l sancționeze inclusiv pe liderul autoritar de la Minsk.
Recent, Alexandr Lukanșenko a depus jurământul pentru al cincilea mandat de președinte în cadrul unei ceremonii ținută în mare secret. Autoritățile l-au anunțat pe el câștigător al scrutinului din 9 august, dar Uniunea Europeană, Marea Britanie, SUA și Canada au anunțat că nu recunosc acest rezultat.
Proteste masive au loc de atunci. Mai mulți oameni au murit, sute au fost răniți și mii au fost reținuți. Unii dintre cei eliberați au povestit apoi cum au fost torturați în detenție. Reprimarea violentă a manifestațiilor a îngrozit lumea civilizată, Uniunea Europeană anunțând că pregătește impunerea acestor sancțiuni economice.
Vestea că, într-un final, liderii UE s-au pus de acord, dar au decis ca Lukașenko însuși să nu fie supus sancțiunilor, s-a lăsat cu o oarecare dezamăgire.
„Ține de fiecare persoană și de fiecare țară. În Belarus sunt oameni care se opun regimului. Ei nu vor să trăiască într-o țară condusă de un dictator, dar, dintr-un motiv sau altul, nu spun nimic despre asta. Nu știu de ce – dacă din cauza fricii sau pentru că nu vor să fie vocali. Unii ies în stradă și protestează, alții nu. Unii lideri internaționali vorbesc despre noi – impun sancțiuni și spun că Lukașenko este un lider ilegitim – alții nu. Și au motive să facă acest lucru, sunt sigură, și nu putem blama niciun bielorus și niciun lider internațional pentru faptul că nu vorbește despre noi și pentru că nu ne susține. Depinde de ei și eu nu vreau să-i întreb ce motive au. Depinde de fiecare… Depinde de fiecare lider. Nimeni nu poate fi acuzat. E decizia fiecăruia, asta e!”, a declarat Svetlana Tikhanovskaya, pentru The Critic.
Jurnalistul și scriitorul Kapil Komireddi a remarcat faptul că Marea Britanie a anunțat sancțiuni împotriva lui Lukașenko și a fiului său, dar Uniunea Europeană nu. Unii lideri europeni au condamnat atitudinea lui Lukașenko, dar blocul comunitar în ansablu nu l-a sancționat.
Întrebată dacă se poate spune că UE ca întreg a dezamăgit și abandonat poporul bielorus, Tikhanovskaya a răspuns: „Uniunea Europeană a vrut să impună sancțiuni, dar nu au putut din cauza unei singure țări. Sunt sigură că în viitorul apropiat vor impune aceste sancțiuni. Cred că vor putea să rezolve problema cu Cipru. Sunt sigură că vor impune sancțiuni. Trebuie să spun că dacă fiecare stat din Uniunea Europeană ar impune propriile sancțiuni ar fi minunat, dar ele vor să acționeze unitar. Cred că mai au nevoie de puțin timp”.
„Dar sunt foarte recunoscătoare Regatului Unit, pentru că a fost atât de vocal, curajos și puternic în poziția adoptată. Doar a acționat! Regatul Unit s-a poziționat ca un exemplu pentru întreaga lume. Pentru britanici a fost simplu precum 2 + 2. Sunt oameni vinovați pentru aceste atrocități? Atunci sunt sancțiuni. Regatul Unit mereu a fost foarte ferm în declarațiile sale. E un stat minunat. Înțelege ce sunt drepturile omului și a fost foarte apropiat de noi. Britanicii demonstrează ce înseamnă cu adevărat o țară puternică: știm că e greșit, atunci acționăm, nu discutăm prea mult. Trecem la acțiune. Atât!”, a mai declarat Svetlana Tikhanovskaya, pentru The Critic.
Liderii Uniunii Europene au căzut de acord să impună sancțiuni Belarusului după ce, inițial, decizia a fost blocată de Grecia și Cipru. Totuși, însuși Aleksandr Lukașenko a scăpat.
Sancţiunile au în vedere circa 40 de oficiali belaruşi, acuzaţi de represiune contra opoziţiei sau de falsificarea rezultatului alegerilor prezidenţiale.
Pentru a convinge Grecia și Cipru, liderii UE au acceptat să transmită Turciei un mesaj ferm, însoţit de ameninţarea cu sancţiuni, în legătură cu comportamentul ei din Mediterana de Est, în relația cu cele două state. Turcia, Grecia şi Ciprul îşi dispută acolo zăcăminte de hidrocarburi.