CORONAVIRUS | Spania şi-a modificat protocolul la terapie intensivă: Dacă rămân fără paturi, medicii vor alege pe cine internează și pe cine nu în funcție de speranța de viață a pacienților
Medicii spanioli vor alege pe cine să interneze în secțiile de Terapie Intensivă din Spania, și pe cine nu, în funcție de speranța de viață a pacienților, scrie cotidianul El Mundo, pe fondul pandemiei de COVID-19.
Un plan pus la punct de intensiviști și interniști stabilește criteriile pentru a decide dacă un pacient va fi internat sau nu la Terapie Intensivă, în eventualitatea în care paturile nu sunt suficiente. Se va pune accent pe internarea. Practic, va fi evaluată internarea persoanelor cu „speranță de viață mai mică de doi ani”.
În fața unor situații de criză precum cea provocată în Spania de noul coronavirus, dar având în vedere și că mijloacele de răspuns sunt relativ restrânse, persoanele cu mai multe șanse de a supraviețui trebuie să aibă prioritate la internare în secțiile de Terapie Intensivă.
„Permiterea unei internări poate implica refuzarea alteia, care ar putea viza o persoană aflată în mai mare necesitate, motiv pentru care trebuie evitat criteriul primul venit, primul internat”, arată documentul redactat de grupul de lucru format la Societatea spaniolă de medicină intensivă și critică, care a lucrat alături de Societatea spaniolă de medicină internă. De facto, aceste entități reunesc medicii intensiviști și interniști din Spania, care se află în prima linie a luptei cu combaterea noului coronavirus.
Numărul limitat de posibilități într-o situație de pandemie precum cea actuală obligă, potrivit intensiviștilor și interniștilor, ajungerea „la un consens pe o serie de criterii tehnice și deontologice comune”, iar primul dintre ele este cel care stipulează că internarea în secțiile de Terapie Intensivă trebuie să aibă la bază „maximizarea beneficiului comun. Între pacienți critici cu patologii critice diferite provocate de infecția cu COVID-19, trebuie evaluată internarea prioritară a celui care are de câștigat mai mult”.
La propriu, acest lucru înseamnă „neinternarea persoanelor pentru care beneficiul este minim (ca în situațiile (când au cedat organe multiple, când riscul de moarte este ridicat)” și, în plus, „evaluarea riguroasă a benficiului de a interna pacienții cu speranță de viață mai mică de doi ani”.