Cum încearcă soțiile bărbaților mobilizați să-i aducă acasă de pe front și ce părere au acum despre războiul cu Ucraina

La câteva săptămâni de la începerea mobilizării, pe 4 octombrie, Statul Major al Forțelor Armate a decis să nu trimită la război tații a trei copii sub 16 ani și a dat instrucțiuni corespunzătoare pentru birourile de recrutare. Președintele Dumei de Stat, Viacheslav Volodin, a declarat pe 19 octombrie că 9.500 de tați cu mai mulți copii au fost eliberați de mobilizare și s-au întors la familiile lor.

Haosul în armată rusă

Dar, de fapt, mulți bărbați „eliberați” de la mobilizare rămân în Ucraina. Bărbații sunt aruncați în prima linie fără antrenament, echipament, cu truse de prim ajutor goale și fără alimente. Cel puțin doi tați mobilizați cu mulți copii au murit deja: unul a avut patru copii, celălalt trei. Soțiile lor încearcă cu disperare să-i aducă înapoi pe bărbați.

Femeile spun că e foarte dificil să-i întorci pe cei mobilizați din unitățile militare din Rusia și cu atât mai mult de pe teritoriul Ucrainei. Haosul domnește în birourile militare de înregistrare și înrolare, mobilizarea a eșuat.

O femeie care are o familie numeroasă a  dezvăluit pentru „Povești Importante” cum luptă pentru întoarcerea soțuluior în familie, cum mobilizarea i-a distrus viața și cum s-a schimbat atitudinea ei față de război.

Bărbații sunt lăsați în voia sorții

Soțul Victoriei, Rustam Kuliev, se află pe front în sudul Ucrainei. Pentru a șasea zi nu li s-a adus mâncare și apă. Din cauza ploii și a frigului, mulți oameni s-au îmbolnăvit. Mobilizații nu și-au văzut niciodată comandantul.

„Soțul meu a fost trimis în tabăra de antrenament: mai întâi la școala de artilerie din Saratov, o zi mai târziu – în satul Krasny Tekstilshchik. Fiul nostru are trei ani, iar fiicele noastre au 13 și 15 ani.

Se presupune că s-a antrenat timp de două săptămâni, deși a fost de trei ori la poligon: odată a tras, alta dată a avut loc un marș forțat, a treia oară a mers să primească arme. Asta e tot antrenamentul pentru niște persoane care nu au ținut niciodată  vreo armă în mână.

Două săptămâni mai târziu [după mobilizare], soțul meu a ajuns pe teritoriul Ucrainei. Unitatea lui fiind aruncată într-un loc în care timp de șase zile nu au fost livrate produse alimentare sau apă. E înfometat, lui îi frig. Plouă. Este abandonat. Toată lumea se îmbolnăvește.

Eu și alte femei am sunat la Ministerul Apărării. Ei spun că nu pot ajuta. Eu spun: ‘Și cine ne va ajuta’. La care mi s-a spus să iau legătura cu parchetul militar, să facă o inspecție. Nu înțeleg cum este posibil acest lucru. De ce au fost trimiși băieții acolo?”, spune Victoria.