Cum este tratat un caz de corupţie politică în SUA? 7 comparaţii cu anchetele din România

Preşedintele Senatului New York, republican, a fost arestat împreună cu fiul său pentru acuzaţii de corupţie. Acesta nu este însă singurul caz de corupție din SUA. În urmă cu câteva luni şi preşedintele Camerei Reprezentanţilor statului New York, un democrat, a fost arestat pentru acuzaţii similare.

Dean Skelos, împreună cu fiul acestuia, Adam Skelos, riscă până la 30 de ani de închisoare pentru faptele lor: infracţiune de şantaj, complot şi solicitare de mită şi gratuităţi în schimbul unor foloase necuvenite.

Mai exact, Dean Skelor ar fi obținut suma de 20.000 de dolari pentru fiul său de la un dezvoltator imobiliar  care era scutit de taxe de către președintele Senatului din New York. De asemenea, fiul este acuzat că a fost angajat fictiv ca şi “consultant” pentru un salar de 10.000 dolari pe luna de o companie de mediu care căuta contracte finanţate de statul New York.

Privind puțin mai atent ne dăm seama că acest caz seamănă cu unele cazuri de corupție din România. Jurnaliștii de la Adevărul punctează asemănările și deosebirile dintre anchetele americane și cele mioritice.

1. Politicieni americani fără imunitate

Procurorii nu au cerut nicio încuviinţare de la Senatul statului New York pentru reţinerea, arestarea preventivă sau, eventual, percheziţia senatorului Dean Skelos.

2. Confidenţialitate şi respect din partea procurorului pentru imaginea celui acuzat

Este important de ştiut că în SUA procurorilor le este interzis să dea informaţii din dosare pe durata fazei de urmărire penală ori să facă comentarii pe marginea lor,  deoarece se expun riscului ca judecătorul să considere acest lucru ca presiune pe justiţie şi/sau că încalcă dreptul la apărare al celui acuzat. Asta poate conduce la respingerea acuzaţiilor de către judecator pe motiv că s-au încălcat drepturile constituţionale ale celui acuzat, iar cel acuzat să dea în judecată statul pentru defăimare şi să ceară despăgubiri.

În România vedem că se dau fragmente din dosare “pe surse”, fără ca cineva să poată verifica autenticitatea acelor fragmente.

3. Transparenţă totală în privinţa acuzaţiilor aduse de procurori

Odată ce documentul a fost făcut public iar procurorul a avut o conferinţă de presă, toată presa a citat fie documentul, fie spusele procurorului. În România vedem că se dau fragmente din dosare “pe surse”, fără ca cineva să poată verifica autenticitatea acelor fragmente.

4. Cei doi inculpaţi au fost citaţi, nu aduşi cu mascaţii

Aşadar, oamenii au fost citaţi şi s-au prezentat. În cazul în care nu s-ar fi prezentat, ar fi fost trimişi „mascaţii” după ei.

5. Presa americană a relatat cazul cu obiectivitate, prezentând atât punctul de vedere al procurorului, cât şi al acuzatului

Toate articolele din presa americană care au vorbit despre acest caz au relatat atât ce a spus procurorul, în documentul de 43 de pagini sau în conferinţa de presă, cât şi ce a spus acuzatul, direct sau prin avocat.

Mai mult, absolut nimeni din presa nu a citat „surse” anonime, cum se face în România.

6. Oponenţii politici reacţionează cu reţinere

În sprititul specific românesc, te-ai fi aşteptat ca oponentul politic al inculpatului republican să lovească în toţi republicanii şi să le pună eticheta de corupţi. Acest lucru nu s-a întâmplat. 

7. Colegii de partid nu-şi apără corupţii

Cu toate că republicanii au o majoritate la limită în Senatul statului New York, iar o demisie a senatorului Skelos ar duce mai mult ca sigur la pierderea majorităţii şi a conducerii Senatului de către republicani, deja sunt tot mai multe voci din interiorul partidului care îi cer demisia lui Skelos.

În România, politicienii fac scut anti-DNA în jurul colegilor corupți.