Iranul a șocat întreaga lume în această lună după ce a reușit să oprească în cel mai violent mod posibil manifestațiile de protest împotriva liderilor de la Teheran care au început pe 15 noiembrie după o decizie privind subvenţionarea benzinei de care trebuiau să beneficieze familiile cele mai puţin favorizate, dar și o creştere foarte accentuată a preţului la pompă.
Pentru a reuși acest lucru, Teheranul s-a bazat în special pe capacitatea de a bloca complet accesul la internet lucru ce a împiedicat manifestanții să se organizeze și a făcut imposibilă comunicarea a ce se întâmplă în țară în exterior, lucru ce a permis ca protestele să fie reprimate sângeros.
Prin această tactică Iranul devine prima țară care reușeste să blocheze complet internetul pe un timp mai îndelungat fără a fi la rândul său afectată la rândul său de un blocaj complet. Acest lucru a fost posibil pentru că Iranul a investit foarte mult pentru a își crea propria rețea care să fie independentă de cea globală.
„În primul rând, Iranul a investit foarte mult în ultimii opt-zece ani pentru a-și crea propria infrastructură, propriul Internet. Practic a creat o rețea paralelă pentru țară.
În al doilea rând, Iranul a implementat multe noi reguli și legi, a creat un cadru legal pentru folosirea acestei rețele”, a arătat Amir Rashidi, un activist iranian specializat în securitatea Internetului și drepturi digitale, într-un interviu pentru Libertatea.
Acesta a subliniat și elementul care face Iranul să fie diferit de toate celelalte țări și anume că toți furnizorii primesc internet de la guvern și nu prin sistemul global.
”În al treilea rând, trebuie notat că Iranul e unic. În alte țări, primești Internet prin Internet Service Provider (ISP). În Iran, acești furnizori trebuie să primească Internetul de la guvern. Guvernul iranian are control absolut asupra Internetului, care vine printr-o singură cale de acces, controlată de o companie operată de Ministerul Telecomunicațiilor”, a arătat activistul care trăiește acum în Statele Unite.
Acest demers al Iranului arată cât de mult a evoluat statul islamic față de precedentele proteste când nu putea să implementeze un asemenea blocaj.
”Acum trei ani au existat alte proteste mari în Iran, în decembrie 2017-ianuarie 2018. În ianuarie, Iranul a închis Internetul, dar pentru doar 30 de minute. Au renunțat apoi, pentru că toată țara s-ar fi prăbușit din cauza blocării sistemului financiar, a sistemul de sănătate”, a explicat Rashidi.
Iar pentru această evoluție un ajutor enorm a venit, ironic, fix din sancțiunile americane implementate împotriva Iranului care au obligat companiile să treacă pe infrastructura țării.
„O politică a Iranului a fost să convingă companiile să se mute în țară și să folosească infrastructura internă. Nimeni nu a vrut, din cauza perspectivei opririi Internetului, a cenzurii sau a supravegherii.
Dar au fost forțați de sancțiunile aplicate de SUA. Niciuna dintre companiile de tehnologie din afara țării nu a mai putut oferi servicii iranienilor. Vorbim despre Amazon Web Services, Amazon Cloud, Google Cloud, Digital Ocean, toți au început să interzică Iranului să folosească infrastructura internațională”, a subliniat Amir Rashidi.
Iar această mutare pe rețeaua internă a oferit oportunitatea perfectă regimului de la Teheran pentru a instala un control complet.
”Iranul a fost capabil să oprească Internetul timp de cinci zile, aproape o săptămână, dar totul în interior a funcționat destul de bine”, spune Rashidi.
Un exemplu oferit de activist este cel al serviciului de e-hailing Snapp – Uberul iranian. În ianuarie 2018, Snapp era în pericol să își piardă clienții, deoarece nu putea opera, pentru că folosea Google Maps, aplicație care nu mai era disponibilă.
Acest exemplu reprezintă și un avertisment privind pericolul autoritar pe care îl reprezintă un stat care reușeste să capete o asemenea abilitate. În prezent, Rusia încearcă să își dezvolte propriul internet.
”Rusia a trecut legea, dar nu au infrastructura. Iar în Rusia, ISP-urile nu iau internet de la guvern, trebuie să primească autorizații, da, dar sunt direct conectați la rețeaua exterioară, deci situația este totuși diferită.
Este însă o problemă globală. Există multe state represive care vor vedea exemplul iranian și vor dori să facă la fel”, a concluzionat activistul.