Regele Charles al III-lea al Marii Britanii este într-adevăr prietenul sincer al României, a declarat Cristian Diaconescu, fost șef al diplomației române, miercuri, pe B1 TV, la „Sub semnul întrebării” cu Robert Turcescu.
Întrebat dacă este de părere că odată cu înscăunarea Regelui Charles al III-lea a venit momentul să fie reactivată direcția București – Londra – Washington, fostul ministru a explicat: „După părerea mea, da, din două motive. În primul rând, și eu întăresc ce s-a spus anterior. Charles al III-lea, în acest moment, este într-adevăr prietenul sincer al României, vă mărturisesc din dialogul bilateral cu el. L-am întâlnit în multe din vizitele pe care le făcea, mai ales la Palatul Cotroceni, când trecea prin România”.
„În al doilea rând – cu Statele Unite nu mai avem nimic de adăugat aici – pot să vă spun în legătură cu Marea Britanie, între țările partenere NATO și UE de la centru spre vest, era Londra, după părerea mea, singura capitală care înțelegea prin ce trecem noi aici, în frontiera Alianței Nord-Atlantice”, a continuat el.
Întrebat de ce spune acest lucru, Cristian Diaconescu a afirmat: „M-ai întrebat din zona de politică externă – din această perspectivă, prevalează întâi interesele, și acele interese se promovează. În ce măsură se asociază, se aliniază cu interesele altora e în regulă, la un moment dat pot intra și în coliziune, chiar dacă vorbim de parteneri”.
„Ei bine, atunci când a fost, nu știu, în aprilie 2009, acea schimbare de regim în Republica Moldova, la Chișinău, problemă considerată de Bruxelles ca fiind una extrem de semnificativă și preocupantă din punct de vedere al securității, iată când este vorba de criza ucraineană, de cele mai multe ori, în uzajul comun al politicii externe, aveai lângă tine nu numai Polonia și statele baltice, care sigur că înțelegeau situația din zonă poate chiar mai bine decât unele state din regiune la rândul lor supuse unor presiuni similare, ci și Marea Britanie”, a mai spus Cristian Diaconescu.
„Între Marea Britanie, Statele Unite, poziționarea politico-militară, asistența militară, poziționarea decizională în Consiliile Nord-Atlantice, apărea o zonă oarecum neutrală, care în momentul în care venea în discuție amenințarea dinspre Răsărit erau ceva mai nuanțați – nu pot să spun că erau într-o poziție antagonică cu preocupările noastre, dar nu păreau că împărtășesc așa cum Marea Britanie înțelegea și împărtășea acel lucru. Exact aceeași proiecție pe care o ai în legătură cu demersurile americane puteai să o regăsești la britanici”, a adăugat el.