Coronavirus | Descoperirea unui vaccin ar urma să dureze mai mult de un an de zile. Părerea specialiștilor

Descoperirea cât mai rapidă a unui vaccin împotriva coronavirusului ar fi scenariul idel. Companiile de medicamente și universitățile lucrează la dezvoltarea unui vaccin pentru COVID-19, cu cel puțin 62 de eforturi în curs de desfășurare, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.Experții sunt optimiști că un vaccin se va dovedi a fi de succes, pe baza unor dovezi că pacienții infectati pot produce anticorpi. Însă, oricât de multe speranțe ar da unele companii, un astfel de vaccin nu va apărea în mai puțin un an sau de 18 luni, potrivit lui Peter Hotez, decan la National School of Tropical Medicine din cadrul Baylor College of Medicine.

“Un an până la 18 luni ar fi absolut fără precedent” în ceea ce privește vaccinul pentru coronavirus

Unul dintre cele mai promițătoarevaccinuri este mRNA-1273, dezvoltat de Moderna Therapeutics și National Institutes of Health. Compania a trecut deja la teste pe oameni chiar înainte de a fi testat pe animale. Dacă totul merge bine cu procesele în curs de desfășurare în statul Washington, Moderna Therapeutics speară că o versiune avaccinului va fi gata în toamnă. Însă, deși oficialii publici au menționat rapid acest lucru ca pe o evoluție record, biotehnologia care stă la baza acestui medicament există de aproape 30 de ani și nu a dat niciodată un vaccin functional pentru nicio boală umană, potrivit National Geographic.

Dacă istoria este un bun indicator, omenirea nu va avea un vaccin împotriva coronavirusului în mai puțin de un an de zile. În cazul vaccinului pentru oreion, care este considerat cel mai rapid aprobat vreodată, a durat patru ani pentru a trece de la colectarea probelor virale la autorizarea unui medicament în 1967. Testele clinice au trei faze. Iar primele etape ale actualelor teste pentru coronavirus nu vor fi finalizate până în toamna acestui an, primăvara lui 2021 sau mai târziu. Și există motive întemeiate pentru a acorda timp pentru controalele de siguranță.Unele vaccinuri preliminare pentru coronavirus, de exemplu, au îmbunătățit de fapt boala în experimente de acest tip.

“Un an până la 18 luni ar fi absolut fără precedent”, declară Peter Hotez. „Poate că cu noua tehnologie, poate cu suficienți bani, asta se va întâmpla. Însă trebuie să fim cu adevărat atenți la aceste estimări de timp.”

Un real impediment – neexistența niciunui vaccin produs pentru niciun tip de coronavirus uman

Toate vaccinurile lucrează convingând sistemul imunitar al organismului să reacționeze la un invadator străin, fie că este vorba de virus, bacterie sau parazit. Metodele clasice implică luarea unui întreg virus, slăbirea sau uciderea acestuia, apoi injectarea rămășițelor în corpul unei persoane.Așa au fost făcute vaccinurile tradiționale pentru variolă, rujeolă și gripă, declară Ali Salem, dezvoltator de medicamente și profesor la University of Iowa’s College of Pharmacy.

Această tehnică de modă veche se bazează pe sistemul imunitar care reacționează la proteinele individuale ale germenului, de obicei cele care se află pe suprafața acestuia și care vor determina corpul să producă anticorpi.De-a lungul timpului, producătorii de vaccinuri au realizat că nu au nevoie de un întreg virus, dar pot înlocui o singură proteină pentru a genera un răspuns imunitar.Aceste vaccinuri pe bază de proteine sunt mai ușor de realizat și mai ieftine și au devenit cea mai frecventă varietate utilizată de profesioniștii din domeniul sănătății, declară Maria Elena Bottazzi, decan asociat la Baylor University’s National School of Tropical Medicine.

Un real impediment pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva noului coronavirus este că nu există niciun vaccin produs pentru niciun tip de coronavirus uman. Toate acestea în ciuda faptului că focarele de SARS din 2002 și de MERS din 2012, ambele verișoare ale SARS-CoV-2, au costat 1 600 de vieți.

„Am asistat la o epidemia de coronavirus în fiecare deceniu al secolului XXI. Știam că este o amenințare uriașă”, spune Hotez, care coordonează Texas Children’s Hospital Center for Vaccine Development împreună cu Bottazzi, unde fac vaccinuri proteice pentru boli neglijate și coronavirusuri.

Vaccinurile ADN și RNA au avantajul de a se dezvolta mai rapid. De asemenea, acestea sunt mai ușor de optimizat în moduri care oferă o reglare a răspunsului imunitar benefic. Această tactică a funcționat în mod consecvent în modelele de boli animalice, iar un al doilea candidat pentru COVID-19 a intrat în testele clinice pe 6 aprilie, pe baza rezultatelor pozitive anterioare cu MERS. Dar Bottazzi și Hotez spun că oamenii sunt animale diferite și se tem că toată vâlva făcută în jurul vaccinurilor ADN și RNA ar putea da speranțe false.

„Dacă analizăm toate încercările pe care le-au făcut oamenii pentru vaccinurile împotriva HIV prin intermediul ADN, aceștia nu au găsit formula exactă a modului în care aceste molecule de ADN ar trebui să intre în celulele potrivite”, spune aceasta, menționând ani de eșecuri repetate cu aceste vaccinuri împotriva HIV. “Este un pic de știință întunecată. De aceea sunt încă experimentale.”