Cererea Turciei de aderare la blocul BRICS, condus de Rusia și China, stârnește îngrijorări cu privire la angajamentul președintelui Recep Tayyip Erdogan față de NATO, anunță France24.
Mișcarea unui membru al celei mai puternice alianțe militare din lume, evidențiază schimbările geostrategice care încordează ordinea postbelică într-un moment de tensiuni internaționale sporite.
Pe 11 iunie, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski făcea apel pentru ajutor la o conferință de la Berlin, la începutul unei săptămâni de diplomație intensă în Europa de Vest, ministrul turc de externe Hakan Fidan se afla în est, ținând discuții cu președintele rus Vladimir Putin la Moscova.
Reuniunea de la Kremlin a decurs „fantastic de bine”, a declarat Fidan presei de stat turce. Putin a părut și el mulțumit. „Salutăm interesul Turciei pentru activitatea BRICS”, a declarat presa turcă, citată de liderul rus. „Fără îndoială, vom sprijini pe deplin această aspirație.”
Aspirația s-a realizat săptămâna aceasta, când Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al președintelui turc Recep Tayyip Erdogan a confirmat că Turcia a solicitat oficial să se alăture blocului BRICS al economiilor emergente.
„Președintele nostru s-a exprimat de mai multe ori că dorim să devenim membru al BRICS”, a declarat marți, purtătorul de cuvânt al AKP, Omer Celik, jurnaliştilor la Ankara, „Solicitarea noastră în această chestiune este clară, iar procesul se desfășoară în acest cadru”.
Candidatura BRICS a Turciei marchează prima dată când un membru NATO și candidat la aderarea la UE solicită să se alăture unui grup dominat de Rusia și China care se consideră o contrapondere a ordinii globale conduse de Occident.
Mișcarea, a unui membru al celei mai puternice alianțe militare din lume, evidențiază schimbările geostrategice care tensionează ordinea postbelică într-o perioadă de tensiuni internaționale accentuate.
Pe lângă Turcia, aproape 20 de alte țări au solicitat aderarea, forțând blocul să instituie proceduri de extindere. Linia de aspiranți a declanșat, de asemenea, diviziuni în cadrul membrilor BRIC inițiali, Rusia și China făcând eforturi pentru extindere, în timp ce Brazilia și India sunt mai precaute în a adăuga membri.
Între timp, apartenența la Noua Banca de Dezvoltare (NDB) a blocului, înființată în 2015 ca alternativă la Banca Mondială și FMI, este, de asemenea, în creștere. Algeria a fost aprobată pentru aderarea la NDB la începutul acestei săptămâni, alăturându-se Bangladeshului și Uruguayului, pe lângă statele membre BRICS.
Cea mai recentă ofertă a Turciei de a adera la bloc a fost primită cu uimire în capitalele occidentale.
Singura națiune membră a NATO cu majoritate musulmană se întinde pe Europa și Asia, cu linii de coastă îmbrățișând Marea Mediterană și Marea Neagră și strâmtori care leagă cele două. Este o geografie de interes strategic vital, războiul din Ucraina se desfășoară peste Marea Neagră până în nordul Turciei, în timp ce războiul din Gaza amenință stabilitatea regională în Orientul Mijlociu, în sudul Turciei.
„Este ceva la care comunitatea transatlantică ar trebui să fie foarte atentă”, a spus Asli Aydintasbas de la Institutul Brookings din Washington DC. „Turcia caută alternative. Nu vrea să-și părăsească calitatea de membru NATO. Nu vrea să renunțe la aspirațiile sale europene. Dar vrea să-și diversifice setul de alianțe, să-și asigure pariurile, ca să spunem așa. Nu mai vede apartenența sa la NATO ca fiind singura identitate, singura sa orientare de politică externă.”
Un membru NATO care se alătură la coada pentru aderarea la BRICS poate fi ceva fără precedent, dar nu contravine regulilor alianței militare, notează Michel Duclos, fost ambasador francez în Siria și consilier special al Institutului Montaigne din Paris.
„Legal, desigur, nu există frâne. BRICS nu are obligații, nu există un mecanism operațional, este o organizație foarte liberă”, a spus Duclos. „În același timp, spiritul NATO ca organizație este că atunci când stai la aceeași masă, faci schimb de opinii într-un mod foarte, știi, confidențial. Există o atmosferă de încredere”, a menționat el, adăugând că cererea Turciei de a adera la BRICS este „un pic o contradicție cu a fi un aliat NATO”.
Discrepanța și dezacordul au marcat de mult timp relațiile lui Erdogan cu Occidentul, o contradicție pe care președintele turc o manifestă uneori cu mândrie pe scena internațională.
„Președintele Erdogan definește un succes strategic ca fiind unul în care poate avea un picior în diferite tabere. Cred că a ajuns să joace cu pricepere acest act geopolitic”, a spus Aydintasbas.
Răspunsul SUA la cererea de aderare a Turciei la BRICS a fost tăcere până acum și este foarte probabil să rămână așa, crede Aydintasbas. „Washington tace. Nu dorește o discuție publică cu Turcia și știe că președintele Erdogan este imprevizibil”, a explicat ea.