CENTENAR 2018. Istoria Academiei Române, considerată „suprema instituţie de cultură şi de ştiinţă a României”

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Academia Română este considerată a fi suprema instituție de cultură și știință din țara noastră, fiind cea care, de la înfăptuirea Marii Uniri și până în prezent, a avut un rol esențial în progresul cultural și științific din România.

Istoria Academiei Române începe însă cu mult înainte de anul 1918. Oficial, aceasta a fost înființată la 1 aprilie 1866, dar necesitatea unei instituții care să se ocupe de dezvoltarea domeniilor cultural și științific a existat încă din secolul al XVI-lea, de pe vremea domnilor Petru Cercel al Tarii Românești și Despot Vodă al Moldovei. Aceștia au fost primii care și-au dorit să înființeze „academii” în cele două provincii românești, la Târgoviște și la Suceava, potrivit site-ului Academiei Române. Mai târziu, au apărut Academia domnească de la București, în 1688, și cea de la Iași, în 1707, instituții care, în secolul al XIX-lea, au devenit primele universități din România. Iar între timp, în întreg spațiul românesc au fost înființate societăți cu scopuri literare și culturale. S-a întâmplat în 1821, la Brașov, în 1844, la București, în 1861, la Sibiu, și în 1862, la Cernăuți.

La 1 aprilie 1866, însă, a fost fondată oficial Societatea Literară Română, devenită la 1 august1867Societatea Academică Română,iar în1879 Academia Română. Apariția acesteia a avut loc în contextul în care, cu șapte ani în urmă, se înfăptuise Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Astfel, în acea perioadă statul național român era în plin proces de formare și se simțea nevoia modernizării nu doar a societății, ci și a lumii culturale românești.

Foto: acad.ro / InaugurareaSocietăţii Literare Române, 1/13 August 1867 (litografie, H. Trenk)

Iar programul de reforme care a fost lansat după momentul Unirii de la 1859 a creat condițiile pentru a pune în practică ideea înființării unui înalt for cultural, intelectualii români ai vremii fiind conștienți de faptul că unitatea politică a țării nu era posibilă în lipsa unei unități culturale. (Sursa: wikipedia.org)

Conform decretului de înființare din 1866, Societatea Literară Română avea 21 de membri fondatori. Este vorba despre personalități marcante atât din Moldova și Tara Românească, dar și din teritoriile românești aflate sub stăpânirea imperiilor străine: Habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureș, Bucovina), Țarist (Basarabia) şi Otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică), potrivit acad.ro. Printre aceștia se numără Vasile Alecsandri,Costache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu sau C.A. Rosetti(din vechiul Regat), George Barițiu (din Transilvania) sau Alexandru Hurmuzaki (din Bucovina). Iar scopul principal al Societății era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur.

În 1867 instituția se transformă înSocietatea Academică Română, avându-l ca prim președinte pe Ion Heliade Rădulescu.

Iar la30 martie1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele deAcademia Română, domeniile sale de interes fiind cele ale artelor, literelor și științei. Începând din acel moment, Academia Română funcționează ca forum național recunoscut al cercetării științifice, literare și al creației artistice și a reunit intelectuali din țară și apoi din întreaga lume. (Sursa: wikipedia.org)

Foto: wikipedia.org (Membrii Societății Academice – august 1867)

Academia Română în perioada comunistă

Un moment de cotitură în istoria Academiei Române a fost instaurarea regimului comunist. Astfel, în 1948, aceasta a fost desființată, în locul său apărând Academia Republicii Populare Române. Decretul de înființare a noii instituții prevedea că nu era vorba despre o transformare a fostei academii, ci de un organism complet nou, cu noi membri, cei mai mulți dintre ei având o legătură strânsă cu Partidul Comunist.

”Au fost excluși din Academie 98 de membri titulari, corespondenți și de onoare, considerați, datorită gândirii, operei și convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii și ostili regimului comunist. Epurări s-au făcut și în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei. Totodată, proprietățile Academiei au fost și ele supuse naționalizării. Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecții de documente, monede, piese arheologice și opere de artă, transferate abuziv altor instituții și recuperate parțial după 1989”, se arată pe site-ul Academiei Române.

Ulterior, instituția devineAcademia Republicii Socialiste România. Iar, în toată perioada cuprinsă între anii 1948 și 1989, acordarea titlului de membru al Academiei Române s-a făcut pe criterii politice, contând foarte mult așa-numitele „merite de partid” sau ”originea sănătoasă” a viitorilor membri.

După 1990, Academia Republicii Socialiste România și-a schimbat numele înAcademia Română și și-a recăpătat statutul de dinainte.

Componența Academiei Române

Din componența Academiei Române fac parte membri titulari, membri corespondenți și membri de onoare, aleși pe viață. Președintele Academiei este ales pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și secretarul general.

O persoană poate obține calitatea de membru al Academiei Române doar dacă îndeplinește o serie de criterii foarte stricte. Statutul de membru se acordă după consultări și evaluări ale adunării generale, iar decizia se ia prin vot secret.

Până în anul 1999, Academia adunase un număr de1.494 membri, dintre care 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem), potrivit Dicționarului academicienilor români, 1866 – 1999, de Dorina N. Rusu. Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erauFranțacu 163,Germaniacu 60,Italia48,SUA39,Anglia22,URSS(Rusia) 20,Belgia17 etc. (Sursa: Wikipedia.org)

De-a lungul timpului au avut statutul de membru al Academiei Române personalități ca: Nicolae C. Paulescu, Victor Babeș, Ana Aslan, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, George Emil Palade, Constantin I. Parhon, Grigore Antipa, Emil Racoviță, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, George Enescu, Dinu Lipatti sau Constantin Brâncuși.

Academia Română, în prezent

În prezent, Academia Română este o instituție care funcționează autonom și este finanțată în mare parte de la bugetul de stat. Aceasta poate folosi și alte surse de finanțare, printre care donațiile sau activitățile proprii și exploatarea propriului patrimoniu. Pe lângă sediul central de la București, Academia Română are trei filiale, la Iași, Cluj și Timișoara, iar în subordinea sa se află mai multe instituții și centre de cercetare, printre care Biblioteca și Editura Academiei.

În patrimoniul Bibliotecii se află de la cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie și cult care au circulat în interiorul spațiului românesc, până la ultimele publicații de orice tip. Este vorba despre aproximativ 11 milioane de documente aparținând patrimoniului spiritual național și universal.

Editura Academiei Române funcționează din 1948 și are rolul de a publica lucrările membrilor Academiei Române, cele realizate în cadrul institutelor, precum şi revistele institutelor Academiei Române, se arată pe site-ul acad.ro.

Foto: wikipedia.org

Încă de la înființarea sa, Academia Română a fost împărțită în trei secțiuni: literară, istorică și științifică. Structura aceasta a fost neschimbată până în anul 1948, ulterior fiind create noi secții, numărul ajungând la opt în 1955, apoi la 12 în 1965 şi 14, câte sunt din 1990 până în prezent.

De-a lungul timpului, sub egida Academiei au fost publicate mai multe lucrări, cele mai reprezentative fiind Dicționarul limbii române literare, Dicționarul limbii române moderne, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul literaturii române de la începuturi până la 1900, Dicționarul general al literaturii române, Istoria literaturii române, Atlasele lingvistice pe provincii, Flora României, Fauna României, Pomologia României, Ampelografia României, Atlasul istorico-geografic al României sau Monumentele vechiului drept românesc.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic