Ce sunt munițiile cu uraniu sărăcit pe care Marea Britanie le trimite în Ucraina și unde au mai fost ele folosite. Veteranii militari americani se întreabă dacă utilizarea lor a dus la afecțiunile cu care se confruntă acum
Deși muniția cu uraniu sărăcit nu este considerată armă nucleară, emisia de niveluri scăzute de radiații de către acestea a determinat AIEA să avertizeze asupra posibilelor pericole la expunere. Mai mult, există veterani de război americani care s-au îmbolnăvit după ce au manipulat armele cu uraniu sărăcit. În țările în care acesta a fost folosit au crescut numărul cazurilor de cancere și malformații ale feților.
Uraniul sărăcit s-a folosit în războaiele din Irak, Golf și fosta Yugoslavia, deși se cunoaște efectul lor asupra celor care-l manipulează sau mediului în care ajunge
Potrivit unui raport al Grupului Olandez pentru Pace (Pax) din 2014, SUA au tras cu uraniu sărăcit (DU) în zone civile în războiul din Irak din 2003, încălcând sfaturile oficiale menite să prevină suferința inutilă în conflicte.
Coordonatele care dezvăluie locurile în care avioanele și tancurile americane au tras aproape 10.000 de gloanțe cu DU în Irak în timpul războiului din 2003 au fost obținute de grupul olandez pentru pace Pax.
Potrivit raportului PAX, datele arată că multe dintre gloanțele cu DU au fost trase în sau în apropierea unor zone populate din Irak, inclusiv As Samawah, Nasiriyah și Basrah. Cel puțin 1.500 de gloanțe au fost, de asemenea, îndreptate spre trupe, afirmă grupul.
Acest lucru este în contradicție cu avizul juridic al Forțelor Aeriene ale SUA din 1975, care sugera că armele cu DU ar trebui folosite numai împotriva țintelor dure, cum ar fi tancurile și vehiculele blindate, se arată în raport.
PAX estimează că în Irak există peste 300 de obiective contaminate cu DU, a căror curățare va costa cel puțin 30 de milioane de dolari. DU este un metal greu toxic din punct de vedere chimic și radioactiv, atractiv pentru proiectanții de arme deoarece este extrem de dur și poate străpunge blindajele.
Programul de Mediu al Națiunilor Unite a descris astfel de muniții ca fiind „metale grele toxice din punct de vedere chimic și radiologic”.
Deși munițiile cu uraniu sărăcit nu sunt considerate arme nucleare, emisia lor de niveluri scăzute de radiații a determinat organismul de supraveghere nucleară al ONU să îndemne la prudență la manipulare și să avertizeze asupra posibilelor pericole de expunere.
Manipularea unor astfel de muniții „ar trebui să fie redusă la minimum și ar trebui să se poarte îmbrăcăminte de protecție [mănuși]”, avertizează Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), adăugând că „ar putea fi necesară, prin urmare, o campanie de informare a publicului pentru a se asigura că oamenii evită să manipuleze proiectilele”.
„Acest lucru ar trebui să facă parte din orice evaluare a riscurilor, iar astfel de măsuri de precauție ar trebui să depindă de domeniul de aplicare și de numărul de muniții utilizate într-o zonă”.
AIEA notează că uraniul sărăcit este în principal un produs chimic toxic, spre deosebire de un pericol de radiații. Particulele din aerosoli pot fi inhalate sau ingerate și, în timp ce majoritatea ar fi excretate din nou, unele pot intra în fluxul sanguin și pot provoca leziuni renale.
„Concentrațiile ridicate în rinichi pot provoca leziuni și, în cazuri extreme, insuficiență renală”, precizează AIEA.
Cartușele cu uraniu sărăcit au fost folosite în Războiul din Golf din 1991, împotriva tancurilor irakiene T-72 și din nou în timpul invaziei țării în 2003, precum și în Serbia și în Kosovo.
În calitate de director al programului de doctorat în ingineria mediului la Universitatea din Bagdad, cercetătoarea Al-Azzawi a scris mai multe studii despre contaminarea radioactivă din Basra. Studiile sale, citate de Bulletin of the Atomic Scientist, arătau că numărul cazurilor de leucemie la copiii din Basra a crescut cu 60% între 1990 și 1997 și că numărul copiilor născuți cu malformații congenitale grave a crescut de trei ori.
Cercetările lui Al-Azzawi indică uraniul sărăcit drept vinovat. „Copiii se jucau pe tancuri [rămase din Războiul din Golf] și strângeau gloanțele”, a spus Al-Azzawi. „Iar în cazul unora dintre oameni, acele gloanțe au rămas în casele lor ani de zile. A fost un dezastru”.
Statele Unite au folosit pentru prima dată uraniu sărăcit în 1991, în timpul Războiului din Golf, și s-a dovedit atât de eficient încât a fost folosit din nou câțiva ani mai târziu, în Războiul din Bosnia. Apoi, odată cu invazia din 2003 a Irakului, metalul toxic a revenit în forță în Orientul Mijlociu.
Deși Departamentul american al Apărării a promis că va înceta utilizarea metalului toxic în conflicte începând din 2015, mii de cartușe cu uraniu sărăcit au fost trase în lovituri aeriene siriene mai târziu în același an, potrivit Pentagonului.
„Totul se reduce la utilitatea militară”, a declarat Doug Weir, director de cercetare și politici la Observatorul Conflictului și Mediului. „Militarii cred că trebuie să folosească această armă pentru că este cea mai bună armă posibilă pentru a învinge blindajul inamic, iar orice alte considerente sunt secundare astăzi față de imperativul militar de a o folosi.”
Veteranii militari americani din aceste conflicte s-au întrebat dacă utilizarea lor a dus la afecțiunile cu care s-au confruntat odată ajunși acasă
În 2006, Herbert Reed, atunci în vârstă de 52 de ani, un veteran al războiului din Irak, care a fost expus la uraniu sărăcit în timp ce a luptat câteva luni în cadrul 442rd Military Police spunea că praful radioactiv este responsabil pentru numeroasele sale probleme de sănătate.
El a povestit atunci pentru NBCNews că de când părăsise Irak-ul, îi sângerau gingiile, urina cu sânge, îi fusese extirpată o tumoare din tiroida. Avea erupții pe tot corpul și migrene îngrozitoare iar articulațiile îl dureau îngrozitor.
Reed spunea că uraniul sărăcit este vinovat pentru toate problemele de sănătate cu care se confrunta.
Cartușele cu uraniu sărăcit sunt de foarte mare ajutor împotriva tancurilor însă lasă în urma lor un praf radioactiv fin cu un timp de înjumătățire de 4,5 miliarde de ani.
Uraniul sărăcit este gunoiul rămas în urma producerii uraniului îmbogățit pentru armele nucleare și centralele energetice. Acesta este cu 60% mai radioactiv decât uraniul natural.
Reed spunea că a respirat, fără să știe, acest praf radioactiv în timp ce era cazat în unitatea sa în Samawah, Irak. A fost evacuat medical în iulie 2003, aproape incapabil să meargă din cauza unor dureri fulgerătoare cauzate de hernia de disc din coloana vertebrală.
Apoi a început o serie ciudată de simptome pe care nu le experimentase niciodată în viața sa de până atunci.
La Army Medical Center din Washington, D.C., s-a întâlnit cu un camarad din unitatea sa. Și apoi cu încă unul, și încă unul, iar între vizitele la spital au început să vorbească.
„Cu toții aveam migrene. Cu toții ne simțeam rău”, spune Reed. „Doctorii ne-au spus: „Totul este în capul tău”.
Apoi a apărut medicul din unitatea lor. Și el suferea. În total, erau opt soldați bolnavi de la unitatea 442. Dar medicul știa ceva ce ceilalți nu știau.
Pușcașii marini olandezi preluaseră depozitul de trenuri abandonat, supranumit Camp Smitty, care era înconjurat de schelete de tancuri, muniție neexplodată și tuburi de cartușe. Au adus dispozitive de detectare a radiațiilor.
Valorile erau atât de ridicate, încât olandezii și-au instalat tabăra în mijlocul deșertului, în loc să stea acolo.
„Am intrat pe internet”, a spus Reed, „și am început să facem cercetări despre uraniul sărăcit”.
Apoi au contactat The New York Daily News, care a plătit pentru teste sofisticate de urină disponibile doar în străinătate. Apoi au angajat un avocat.
S-a dovedit că Reed, Gerard Matthew, Gerard Matthew, Raymond Ramos, Hector Vega, Augustin Matos, Anthony Yonnone, Jerry Ojeda și Anthony Phillip aveau cu toții uraniu sărăcit în urină, conform testelor efectuate.
Analizele au fost făcute în Germania, de către un profesor din Frankfurt care a dezvoltat un test de uraniu sărăcit împreună cu Randall Parrish, profesor de geologie izotopică la Universitatea Leicester din Marea Britanie.
Veteranii, folosindu-se de rezultatele lor pozitive ca dovadă, au dat în judecată armata americană, susținând că oficialii cunoșteau pericolele uraniului sărăcit, dar au ascuns riscurile.
Departamentul Apărării spunea că uraniul sărăcit este puternic și sigur, și că efectele sale nu sunt atât de îngrijorătoare.
„Departamentul Apărării adoptă poziția oficială conform căreia poți să mănânci uraniu sărăcit la micul dejun și n-ai să pățești nimic”, a declarat Steve Robinson, de la Centrul Național de Resurse pentru Războiul din Golf, care îi ajută pe veterani cu diverse probleme, inclusiv să navigheze în labirintul asistenței medicale a veteranilor.
Mai multe țări îl folosesc ca armament, inclusiv Marea Britanie, care a tras cu muniție cu uraniu sărăcitîn timpul invaziei Irakului din 2003.
Se estimează că 286 de tone de muniții cu DU au fost trase de SUA în Irak și Kuweit în 1991. Se estimează că 130 de tone au fost trase pentru a scăpa de Saddam Hussein.
Contactul cu uraniul sărăcit afectează grav corpul uman și contaminează apa și solul
Uraniul sărăcit poate pătrunde în corpul uman prin inhalare, cea mai periculoasă metodă; prin ingerarea de alimente contaminate sau prin mâncarea cu mâinile contaminate; prin introducerea prafului sau a resturilor într-o rană deschisă sau prin schije, care adesea nu sunt îndepărtate pentru că acest lucru ar fi mai periculos decât faptul că ele rămân în corp.
Inhalat, acesta se poate depune în plămâni. Ca și în cazul schijelor înfipte, acest lucru este de două ori periculos nu numai că particulele în sine sunt distructive din punct de vedere fizic, dar emit și radiații.
Există mai multe studii privind modul în care afectează animalele, deși rezultatele lor nu sunt, desigur, direct aplicabile la oameni.
Cercetările militare pe șoareci arată că uraniul sărăcit poate intra în sânge și ajunge în oase, creier, rinichi și ganglioni limfatici.
Alte cercetări efectuate pe șobolani arată că DU poate duce la apariția de tumori canceroase și mutații genetice și poate trece de la mamă la copilul nenăscut, ducând la malformații congenitale.
Medicii irakieni au raportat creșteri semnificative ale malformațiilor congenitale și ale cancerelor la copii după invazia din 1991.
Autoritățile irakiene „au descoperit că uraniul, care a afectat celulele sanguine, a avut un impact serios asupra sănătății: Numărul cazurilor de leucemie a crescut considerabil, la fel ca și incidența malformațiilor fetale”, a raportat ONU.
De asemenea, uraniul sărăcit poate contamina solul și apa și poate acoperi clădirile cu praf radioactiv, care poate fi transportat de vânt și nisip.
Uraniul sărăcit nu este o armă nucleară însă poate fi extrem de periculos
Guvernul britanic a anunțat că va furniza Ucrainei cartușe perforante pentru blindate care conțin uraniu sărăcit – un produs secundar al procesului de îmbogățire a uraniului necesar pentru crearea armelor nucleare.
Președintele Vladimir Putin a avertizat că Rusia va „răspunde în consecință, având în vedere că Occidentul colectiv începe să folosească arme cu o „componentă nucleară””.
Uraniul sărăcit este extrem de dens – mai dens decât plumbul – o calitate care îl face foarte atractiv ca proiectil.
În anii ’70, armata americană a început să fabrice cartușe perforante cu uraniu sărăcit și a adăugat uraniu sărăcit la munițiile trase de avionul de atac de sprijin aerian apropiat A-10 al forțelor aeriene, cunoscut sub numele de „ucigașul de tancuri”.
Muniția, care sporește capacitatea de a depăși apărarea tancurilor, „nu este radioactivă” și „nu se apropie nici pe departe de a intra” în sfera armelor nucleare, a declarat purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, John Kirby.
„Acesta este un tip de muniție obișnuită… Dacă Rusia este deosebit de preocupată de bunăstarea tancurilor și a soldaților lor din tancuri… ar putea pur și simplu să le ducă peste graniță înapoi în Rusia”, a spus el.
Însă până să ajungă în tancurile rusești, uraniul sărăcit va fi manipulat de soldații din armata ucraineană iar praful acestuia va contamina apa și solul din Ucraina.
În 2020, un studiu publicat în Environmental Pollution a constatat cum copiii irakieni născuți în familiile care trăiesc în apropierea bazei aeriene Tallil din Irak prezintă un risc mai mare de boli congenitale.
Părul și dinții de lapte prelevate de la copiii care locuiau în apropierea bazei aeriene militare americane conțineau de 28 de ori mai mult toriu, un produs secundar al descompunerii uraniului sărăcit, în comparație cu probele prelevate de la copiii care locuiau mai departe.
„Suspiciunea noastră este că acești copii au fost expuși la uraniu sărăcit”, a declarat Mozhgan Savabieasfahani, toxicolog de mediu și autor principal al studiului. „Familiile acestor copii își amintesc că au văzut fum ieșind din baza militară și mulți dintre ei l-au simțit luni de zile.”
Gunoiul militar este adesea ars la baza aeriană Tallil, care este, de asemenea, înconjurată de mai multe cimitire de tancuri abandonate – o sursă potențială de uraniu sărăcit, potrivit documentului.
Constatările sugerează că impactul uraniului sărăcit asupra sănătății umane este de lungă durată și că metalul toxic ar putea perturba dezvoltarea embrionului sau a fătului.
OMS a recunoscut că există lacune în cercetările sale și a solicitat efectuarea de studii suplimentare. Zhanat Carr, membru al personalului de radiații ionizante din cadrul OMS, recunoaște că „în prezent, nu avem nicio activitate în curs de desfășurare legată de evaluarea riscurilor pentru sănătate ale uraniului sărăcit, deoarece nu au existat studii noi care să pună în discuție sau să se abată de la concluziile și recomandările raportului OMS [2001] privind uraniul sărăcit”.
Expunerea la pericolele de mediu nu este ceva nou în zonele de război. Veteranii din Războiul din Vietnam au fost expuși la erbicidul Agent Orange; veteranii din Războiul din Golf au inhalat uraniu sărăcit și gaz neurotoxic sarin.
Iar veteranii armatei americane care au servit în Orientul Mijlociu de la atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra Pentagonului și World Trade Center în 2001 s-au confruntat cu o varietate de substanțe chimice periculoase, inclusiv cele din gropile de ardere și combustibilul pentru avioane.
Armele cu uraniu sărăcit ar putea fi pe cale de dispariție în cazul Statelor Unite. Atunci când a fost dezvoltată muniția pentru Joint Strike Fighter, Statele Unite au fost dfoarte clare cu privire la faptul că nu doresc să folosească uraniu sărăcit sau alte materiale toxice în muniție.
În plus, în ultimii câțiva ani, armata americană a dezbătut retragerea avioanelor de luptă A-10, care sunt responsabile de mai multe contaminări cu uraniu sărăcit decât orice altă platformă.
Însă o decizie luată în 2019 a arătat că A-10 vor mai fi utilizate cel puțin încă un deceniu.
Curățarea zonelor contaminate cu raniu sărăcit depinde adesea de capacitatea statului în care se află acestea, după încetarea conflictelor.
Spre exemplu, în timp ce guvernul sârb a cheltuit o cantitate considerabilă de resurse pentru a curăța cele 12 situri în care NATO a folosit uraniu sărăcit, Kosovo s-a bazat pe forța internațională de menținere a păcii condusă de NATO pentru curățare. Niciuna nu a fost finalizată.