Ce rol are Erdogan în negocieri și cum profită de războiul ruso-ucrainean

Războiul din Ucraina a demonstrat încă o dată că Turcia este capabilă să transforme orice criză în avantajul său și să joace rolul de intermediar în care țările cu o politică externă mai puțin flexibilă cedează. Iar Recep Tayyip Erdogan, care din 2003 a condus practic de unul singur țara, și-a asigurat și Partidului său pentru Justiție și Dezvoltare o victorie aproape garantată la viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare din 2023. Dar acest succes a fost influențat nu numai de invazia rusă a Ucrainei și de participarea Turciei la procesele politice din jurul acesteia, relatează Meduza.

Lovitura de stat din 2016 nu a început noaptea târziu, ca de obicei, ci în jurul orei 22, când majoritatea populației orașului era încă în stradă.  La câteva ore după începerea loviturii de stat, în emisiunea unuia dintre canalele TV necaptate de revoluționari (era CNN Türk), Erdogan a chemat oamenii să iasă în stradă pentru a-i opri pe cei care sunt contra regimului, iar aceștia au răspuns. În acea noapte, peste 250 de oameni au fost uciși și peste 2.000 au fost răniți din cauza ciocnirilor dintre militari și populația civilă.

Ce îl leagă pe Erdogan de Putin

În 2016, peste 400 de reprezentanți militari turci au fost demiși, ceea ce a afectat grav nivelul general de profesionalism al personalului superior. Îngrijorarea lor cu privire la „degradarea” armata turcă a fost exprimată atunci fără ambiguitate în NATO. Au rămas doar ofițerii loiali regimului.

Cu alte cuvinte, tentativa eșuată de lovitură de stat a fost în general foarte benefică pentru Erdogan. Tocmai se pregătea pentru referendumul din aprilie 2017, care a transformat țara dintr-o republică parlamentară într-o republică prezidențială. Toate amendamentele constituționale propuse au fost apoi aprobate.

Unul dintre primii care l-au sunat pe Erdogan după „revoluția” din 2016 și și-a exprimat sprijinul pentru el a fost Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin l-a invitat la Moscova.  Vladimir Putin (spre deosebire de politicienii occidentali) nu l-a condamnat pe Erdogan pentru represiunile pe care le-a început după 16 iulie.

După cum notează Soner Chagaptai, nu a fost o coincidență faptul că Erdogan a fost invitat la Sankt Petersburg. Putin l-a primit pe președintele turc în salonul grec al Palatului Konstantinovsky din Strelna (ceea ce nu a fost deloc o coincidență, având în vedere relațiile istorice tensionate dintre Turcia și Grecia).

În 28 iunie, în timpul summitului NATO de la Madrid, după ce Turcia blocase cererea Suediei și Finlandei de a adera la alianță timp de mai bine de o lună, a fost semnat în sfârșit un memorandum între Turcia, Suedia și Finlanda. Părțile au convenit că Suedia și Finlanda nu vor mai oferi sprijin YPG/PYD și FETO și, de asemenea, vor recunoaște PKK ca organizație teroristă și vor lua toate măsurile pentru a-și urmări activitățile pe teritoriul lor.

Războiul: o nouă etapă în cooperarea ruso-turcă

Turcia a fost încă de la începutul războiului cea care a făcut cele mai multe eforturi pentru o soluționare diplomatică: a inițiat întâlnirea de primăvară a negociatorilor din Rusia și Ucraina la Istanbul, care a devenit cea mai productivă în prima etapă a războiului. Sub auspiciile acestuia, s-a ajuns la un acord privind exportul de cereale din Ucraina. A fost semnat la Istanbul la Palatul Dolmabahce – separat cu Ucraina și Rusia. Organizația Națiunilor Unite și Turcia au acționat ca garanți.

După semnarea acordului, Putin i-a mulțumit personal lui Erdogan pentru facilitarea negocierilor – și a făcut-o din nou la o întâlnire cu președintele turc, care a avut loc la Soci în 5 august 2022. Potrivit lui Asly Aydintashbash, acest eveniment s-a întâmplat, printre altele, pentru că atât Putin, cât și Erdogan erau „obișnuiți cu negocierile cinice”. Chiar a doua zi după semnarea acordului, Rusia a lansat atacuri cu rachete asupra Odessei.

Pe baza rezultatelor întâlnirii de la Soci dintre Putin și Erdogan, se poate argumenta că Turcia va deveni principalul partener al Rusiei în eludarea sancțiunilor. Ea a fost de acord să plătească pentru gazul rusesc în ruble și, de asemenea, s-a angajat să continue dezvoltarea infrastructurii pentru deservirea cardurilor rusești cu sistemul de plată Mir. Probabilitatea unor sancțiuni „secundare” care ar putea fi impuse Turciei pentru a ajuta Rusia să eludeze regimul de sancțiuni este încă doar ipotetică.

Putin are nevoie de sprijinul lui Erdogan

În timp ce tinerii turci vor să părăsească țara, rușii, dimpotrivă, caută o modalitate de a-și duce banii în Turcia. Conform rezultatelor primei jumătăți a anului pe piața imobiliară din Turcia, rușii au devenit cei mai activi cumpărători de imobiliare. De asemenea, rușii continuă să zboare în Turcia în vacanță, deși din cauza scăderii cererii efective în acest an au pierdut (pentru prima dată în cinci ani) în fața germanilor în numărul de călătorii turistice. Noua companie aeriană turcă Southwind zboară către Rusia din august 2022. Un alt proiect comun între Rusia și Turcia era în pericol de eșec (sau cel puțin întârzieri): construcția centralei nucleare Akkuyu, care ar trebui să asigure până la 10% din necesarul de energie electrică al țării. Dar Rosatom a găsit o modalitate de a retrage bani în străinătate pentru a finanța stația, cel puțin pentru următorii doi ani.

Turcia este unul dintre principalii mediatori politici din spațiul euro-asiatic: nu numai că promovează dialogul dintre țările din această regiune cu Rusia, dar și construiește rapid relații cu statele vecine, relatează Meduza.