Fostul președinte rus Dmitri Medvedev, în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate de la Moscova, cere capitularea Ucrainei în schimbul încetării războiului și includerea acestei țări în Rusia.
Medvedev a pus aceste două condiții de bază într-un set de șapte puncte de implementat privind încheierea ostilităților.
Astfel, fostul președinte rus a solicitat încă din primul punct „capitularea completă și necondiționată a Ucrainei”, precum și „demilitarizarea și interzicerea creării de forțe paramilitare pe teritoriul său”.
Etichetând conducerea de la Kiev drept o „clică neonazistă”, Medvedev a cerut comunității internaționale să recunoască „caracterul nazist” al „regimului din Ucraina” și „denazificarea” statului ucrainean „sub supravegherea Națiunilor Unite”.
Actualul vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei și-a mai exprimat dorința ca Națiunile Unite să aprobe „pierderea statutului juridic internațional al Ucrainei și imposibilitatea aderării ei la alianțe militare fără acordul Rusiei”.
Medvedev a solicitat de asemenea demisia „autorităților constituționale” din Ucraina și „organizarea imediată de alegeri pentru un Parlament provizoriu sub egida Națiunilor Unite”.
Fostul președinte rus a trasat totodată o serie de pași de urmat pentru forul legistativ provizoriu de la Kiev pe care și-l dorește cu multă ardoare.
Potrivit lui Medvdev, odată „ales”, acest organ ar trebui să adopte legi pentru „despăgubirea” Rusiei, adică a agresorului, și a cetățenilor săi uciși sau răniți în război, care de fapt sunt victime ale deciziei lui Vladimir Putin de a invada Ucraina.
Apoi, „Parlamentul provizoriu” ar trebui să voteze o lege privind „reunificarea întregului teritoriu al Ucrainei cu Federația Rusă”.
Ultimul punct al lui Medvedev prevede „autodizolvarea Parlamentului provizoriu” și recunoașterea de către ONU a „actului de reunificare” a Ucrainei cu Rusia.
Medvedev prezintă aceste cereri drept o formulă „soft și de compromis” și afirmă că aceasta este singura modalitate prin care Kremlinului poate ajunge la un „consens prietenesc” în privința Ucrainei, inclusiv cu ceea ce el numește „lumea anglo-saxonă”.