Ca și în cazul Amnesty International, Kievul a spus despre Consiliul Europei că e prorus, în 2017, când acesta a adoptat o rezoluție pe minorități, propusă de România!

Zelenski a declarat, furios, că Amnesty International „încearcă să amnistieze statul terorist” Rusia. În 2017, Ucraina a spus că și Consiliul Europei este finanțat de Rusia, când Consiliul a luat o decizie care nu a satisfăcut-o, inițiată chiar de România, scrie într-un articol de opinie, jurnalistul din Cernăuți, Marin Gherman, pentru Libertatea.

Raportul Amnesty International, văzut în Ucraina ca „o perversiune”

Iar când Comisia de la Veneția a criticat legislația ucraineană, tot în 2017, Kievul a manipulat și observațiile Comisiei de la Veneția.

După ce organizația Amnesty International a publicat un raport în care susține că civilii din Ucraina sunt în pericol chiar din cauza armatei ucrainene pentru că a creat „baze militare în zone rezidențiale, inclusiv școli și spitale”, politicienii ucraineni au declarat la unison că raportul face jocul rușilor.

Toți, dar absolut toți reprezentanții puterii centrale ucrainene au acuzat Amnesty International că nu este obiectivă și că ajută Rusia să discrediteze Ucraina.

Ministrul apărării de la Kiev, Oleksii Reznikov, a scris pe contul său de Facebook că Amnesty International nu mai este o organizație „adecvată”, pentru că justifică „genocidul ucrainenilor” și „pune sub semnul întrebării dreptul la apărare”, numind raportul „o perversiune”.

Ca și în cazul Amnesty International, Kievul a spus despre Consiliul Europei că e prorus, în 2017, când acesta a adoptat o rezoluție pe minorități, propusă de România! Președintele Zelenski a acuzat Amnesty International că „încearcă să amnistieze statul terorist” Rusia și că „transferă responsabilitatea de la agresor la victimă”.

Ministrul de externe de la Kiev i-a solicitat organizației să nu „mai producă o realitate falsă în care toți sunt un pic vinovați”.

Tradiție: Dacă critici statul ucrainean, acesta crede că ai o agendă ostilă

Reacția liderilor politici ucraineni este pe cât de dură, pe atât de repetitivă. Și ea nu are legătură doar cu situația specifică a unui război neprovocat, care macină statul ucrainean și pe oamenii săi.

Faptele arată că regimurile de la Kiev au reacționat de multe ori la fel, chiar și când nu era războiul de azi. Deseori, pentru statul ucrainean, a-l critica înseamnă nu că ai o opinie diferită, ci că ești adversarul său sau ai o agendă ostilă.

Iar reacțiile din societate sunt asemănătoare cu cele ale liderilor politici. 90% dintre comentariile de pe pagina de Facebook a ministrului apărării al Ucrainei sunt de genul: „Ucraina să dea în judecată Amnesty International”.

Doar 10% dintre internauți susțin că experții acestei organizații sunt imparțiali și, spre deosebire de conducerea ucraineană, „nu au un conflict de interese când scriu rapoarte”. Ca și în cazul Amnesty International, Kievul a spus despre Consiliul Europei că e prorus, în 2017, când acesta a adoptat o rezoluție pe minorități, propusă de România!

Consiliul Europei a fost și el numit „prorus” Reacții emotive și neargumentate ale Kievului față de diverse acuzații sau chiar mici observații din afară au fost destul de multe în trecut. Un exemplu sunt rapoartele Consiliului Europei.

Toate rezoluțiile acestei organizații internaționale care solicitau modificarea Legii Educației și altor norme legislative privind drepturile minorităților naționale au fost criticate dur de Kiev sau pur și simplu ignorate.

De exemplu, rezoluția României la adresa Ucrainei, adoptată de Consiliul Europei în 2017, când Kievul a fost avertizat să modifice Legea Educației, a fost numită de Ucraina drept una prorusă și votată de o organizație finanțată parțial de Moscova.

În schimb, rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care condamnau încălcările drepturilor omului în Crimeea anexată de Rusia în 2014 erau salutate și prezentate ca o victorie diplomatică ucraineană.

Aceeași organizație internațională ba era lăudată, ba criticată în funcție de poziția față de o temă unde Ucraina era parte.

Ceea ce nu coincidea cu viziunea Kievului era catalogat drept prorus sau ignorat, fără să fie oferite prea multe explicații în spațiul public.

Ca și în cazul Amnesty International, Kievul a spus despre Consiliul Europei că e prorus, în 2017, când acesta a adoptat o rezoluție pe minorități, propusă de România! În 2017, Kievul a criticat dur o rezoluție a României, adoptată de Consiliul Europei prin care Ucraina era avertizată să modifice Legea Educației.

Recomandările Comisiei de la Veneția, manipulate la Kiev

În 2017, Ucraina a fost criticată de Comisia de la Veneția pentru Legea Educației, dar politicienii ucraineni au declarat că experții internaționali, dimpotrivă, au lăudat legea-cadru, cu mici excepții – niște carențe care vor fi înlăturate.

Aceleași recomandări au fost aplaudate la Budapesta, București și Varșovia, pentru că impun Ucrainei să respecte drepturile minorităților naționale, dar – paradoxal – întâmpinate sărbătorește și de presa ucraineană.

În privința Ucrainei însă, se susținea că legea este una perfectă. De zeci de ori, după întâlnirile la nivel înalt, conținutul comunicatelor de presă ale ministerelor, parlamentelor sau președinților de la Kiev și București era total diferit.

De exemplu, în februarie 2021, președintele român Klaus Iohannis i-a solicitat omologului său ucrainean Volodimir Zelenski ca Ucraina să recunoască oficial inexistența „limbii moldovenești”.

În orice caz, așa se spune pe website-ul Președinției române și nu se amintește deloc despre acest subiect de discuții pe pagina președintelui Ucrainei. Ca și cum ucrainenilor nici nu li s-a spus că există o asemenea problemă la nivel bilateral.

Ei ignorau ceea ce nu le convenea. În urma întâlnirilor și cu alte delegații se întâmpla același lucru: Peter Sijjarto se lăuda la Budapesta că a convins Kievul să le ofere drepturi și libertăți etnicilor maghiari, iar omologul său ucrainean, Dmitro Kuleba, raporta în fața presei că Ungaria nu mai are nicio pretenție față de Kiev și că maghiarii se bucură de toate drepturile posibile. Un fel de realități virtuale regionale, proba unor lumi paralele.

Tonul dur sau ignorarea subiectului, nu așa funcționează lucrurile în Europa

În cazul raportului Amnesty International, Kievul a ales un ton dur, un discurs acuzator, fără oferirea de explicații, probe și informații suplimentare. Ucraina putea răspunde acuzațiilor cu argumente, dar a decis că nu trebuie, merge și așa!

În cazul altor subiecte mai delicate din trecut a fost aleasă o tactică a atacului agresiv sau a tăcerii. Nu știm însă cât va mai da roade acest model de discurs ales de președintele Zelenski de la începutul invaziei ruse.

El ba îl acuză pe Macron că sunt multe firme franceze care nu s-au retras din Rusia, ba îl critică pe Viktor Orban că stă pe două scaune, ba laudă Occidentul că ajută Ucraina.

Este o modă politică veche, cu rădăcini în mentalitatea sovietică, ce a încurajat în societate „dublul limbaj”. România cunoaște și ea efectele devastatoare asupra vieții publice a acestui fel de a gândi și acționa.