București Centenar. Muzeul Național George Enescu, istoria celui mai important muzician al României (FOTO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Povestea a aceea ce înseamnă Marea Unire pentru români poate fi redată magistral prin muzică și, cel mai important lucru, prin oamenii care ne-au marcat istoria, iar unul dintre aceștia este fără îndoială George Enescu.

Foto: Wikipedia

Compozitor,violonist,pedagog,pianistșidirijor român, George Enescu, născut la 1881 în Botoșani, rămâne o somitate la nivel mondial.

În București, muzeul ce îi poartă numele marelui violonist reunește donațiile oferite statului roman de către George Enescu și familia acestuia.

Muzeul National “George Enescu”se află în Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din Capitală.

Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, ansamblul arhitectonic s-a realizat după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. Pentru decorarea acestuia s-au ocupat apreciați artiști: picturile murale poartă semnăturile maeștrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu și Arthur Verona, sculpturile și ornamentațiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, în timp ce iscusința Casei Krieger din Paris poate fi admirată în decorația interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.), potrivit , potrivit georgeenescu.ro.

Foto: Historia

Foto: Historia

Foto: Historia

Foto: Historia

Fațada clădirii rămâne însă piesa de rezistență. Intrarea este o bogăție sculpturală, frontonul circular fiind prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.

Istoria clădirii este strâns legată de viața maestrului. După moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, palatul intră în posesia fiului acestuia Mihail G. Cantacuzino și a soției lui, Maria.

După moarte lui Mihail Cantacuzino, Maria se recăsătorește cu George Enescu, în 1937.

Foto: Historia

Cei doi au locuit în casa din spatele palatului între anii 1945-1956.

De-a lungul vremii, clădirea a adăpostit și instituții politice ori administrative.

După moartea lui George Enescu, în 1955, soția sa a donat clădirea statului, cu scopul înființării unui muzeu dedicat violonistului. Astfel, din 19 iunie 1956, aici funcționează Muzeul “George Enescu”.

Vizitatorii vor vedea mărturii ale unei însemnate biografii: fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte și documente legate de viața și activitatea muzicianului.

Foto: Historia

Foto: Historia

De asemenea, casa din spatele palatului, în care Enescu și soția sa au locuit o vreme, a devenit Casa memorială „George Enescu”, iar aici sunt păstrate obiecte personale ale maestrului, mărturii cu valoare memorială unică.

Foto: Wikipedia

Foto: Wikipedia

Tot în memoria violonistului român, la București se desfășoară renumitul Festival George Enescu. Este un eveniment de prestigiu internațional, inițiat în anul 1958.

După Revoluție, la Ateneul Român și Sala Radio se reunesc, din doi în doi ani, orchestre și muzicieni din toată lumea, precum Filarmonica din Viena, dirijată deHerbert von Karajan, Filarmonica din Stockholm, dirijată deSergiu Celibidacheși Filarmonica din Londra, dirijată de SirJohn Barbirolli. Alte personalități muzicale mondiale care au participat de-a lungul anilor la festival au fostJoseph Palnciek,Claudio Arrau,Arthur Rubinstein,David Oistrah,Kurt Masur,Boris Berezovski,Antonio Menses,Jose Van Dam,Lawrence Foster. Printre personalitățile din România au fostElena Cernei,David Ohanesian,Nicolae Herlea,Dan Iordăchescu,Ionel Pantea,Ludovic Spiess,Viorica Cortez,Eugenia Moldoveanu, Elena Simionescu,Radu Lupu,Dan Grigore,Ion Kolenbergși alții.

Pregătirile pentru ediția din 2019 sunt în toi. CelebraOrchestră a Filarmonicii din Berlinva deschide ediția de anul viitor a Festivalului Internațional George Enescu, iar cele două concerte pe care le va susține sunt programate să aibă loc pe 31 august și pe 1 septembrie 2019.

La ediția XXI din 2013, pe 1 septembrie, cu ocazia deschiderii festivalului, a fost dezvelită statuia lui George Enescu, realizată de Ion Jalea, în fața Operei Naționale Române.

Scurtă biografie a lui George Enescu

George Enescu, considerat cel mai important muzician român, s-a născut la 19 august1881,la Liveni-Vârnav,Botoșani, și a murit la data de 4 mai1955,Paris,Franța.

Enescu a fost al optulea copil al arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria.

A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte lavioarăla vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul săuconcertși a început studii decompozițiesub îndrumarea luiEduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru, potrivit Wikipedia.

A urmat între anii 1888 și 1894 Conservatorul de la Viena. La doar 12 ani entuziasma presa și publicul vienez cu concertele sale, în care interpreta compoziții deJohannes Brahms,Pablo de Sarasate,Henri Vieuxtemps,Felix Mendelssohn-Bartholdy.

Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în Simfonia Nr. 1), influențele muzicii franceze (de exemplu, în Cântecele pe versuri de Clément Marot), tendințele neo-baroce (în Suita orchestrală Nr. 2) şi exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia de Cameră. Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară „cu caracter popular românesc”, Suita orchestrală Nr. 3 „sătească”.

În România, admirat de Regina Elisabeta a României, era deseori invitat să cânte la Castelul Peleș de la Sinaia.

Foto: Artmark/ George Enescu si Regina Elisabeta

Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinzând totodată turnee pe mai toate scenele europene. De la începutul secolului XX datează și cele mai cunoscute compoziții ale sale: Rapsodii Române(1901-1902),Suita Nr. 1 pentru orchestră(1903), prima saSimfonie(1905),Șapte cântece pe versuri deClément Marot(1908).

Potrivit Wikipedia, în aniiPrimului Război Mondial, Enescu rămâne în București și dirijează Simfonia a IX-adeLudwig van Beethoven, dar și compoziții proprii, iar în 1915 are loc prima ediție a concursului George Enescu, în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte, potrivit arhivelor.

După război își continua activitatea în Europa, dar trece și oceanul, în SUA, unde a dirijat orchestrele dinPhiladelphia(1923) șiNew York(1938).

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Enescu a donat statului 100.000 de lei, pentru apărarea țării.

Ca și în timpul Primului Război Mondial, Enescu rămâne la București până la terminarea luptelor. După război a dat concerte împreună cuDavid Oistrach,Lev Oborin,Emil GilelsșiYehudi Menuhin.

În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonicVox Marispentrusoprană,tenor,corșiorchestră, schițat încă din1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 au rămas neterminate.

După instaurarea dictaturii comuniste, George Enescu se retrage la Paris, unde și moarte în noaptea dintre 3 și 4 mai1955. A fost înmormântat încimitirul Père-Lachaise, într-un cavou de marmură albă.

Foto: Wikipedia

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic