Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
În vecinatatea Pieței Unirii, pe calea Șerban Vodă se află cel mai mare lăcaș ortodox din București: Biserica Sfântul Spiridon Nou, cea care a adăpostit la vreme de restriște comunistă moaștele Sfântului Spiridon al Trimitundei, atunci când sora sa, Biserica Sfântul Spiridon Vechi din Piața Națiunile Unite a fost demolată.
După reconstrucția celei din urmă, moaștele făcătorului de minuni Sfântul Spiridon au fost împărțite frațește între cele două biserici.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.
“Acest loc era ultimul popas al domnitorilor, în secolul al XVIII-lea. Aici erau înveșmântați, pregătiți, se curățau cumva după drum, și cu alai puternic treceau pe pod Dâmbovița și urmau să fie încoronați la Curtea Domnească. În anul 1766, Scarlat Ghica Voievod hotărăște ca pe acet loc, care era propietatea sa, să construiască o mănăstire, pentru pomenirea sa și a familiei sale. Și construiește biserica inițială, din care au rămas câteva dintre icoanele din catapeteasmă, la care ne putem închina și astăzi, dar și mormintele ctitorilor, inclusiv mormântul lui Scarlat Ghica Voievod.
Biserica este terminată de fiul său Alexandru Ghica Voievod, care însă domnește foarte puțin”, povestește preotul Ionuţ Corduneanu.
Actualeiconstrucţiirealizateîntre anii 1852 și 1858 i se distinge un fermecător stil eclectic-istorist, cu elemente neoromanice, neogotice și de artă moldovenească. Dimensiunile sale impresionante:o lungime de 41 de metri, lățimea de 14 metri șiînăltimea de 38 de metri – o situează printre cele mai mari biserici din Europa. A fost sfințită cu mare fast în 1860 de către mitropolitul Nifon.
Picturaîn ulei a fost realizată de Gheorghe Tăttărescu doi ani mai târziu, iar minunatele vitralii au fost create la Viena.
Din catapeteama originală se mai păstrează în vestibulul de la intrare două icoane împărătești de o frumusețe aparte.
Cutremurul din 1940 și bombardamentul din 1944 au avariat grav biserica, însă Preafericitul Justinian Marina, care fusese uns patriarh în acest spațiu în iunie 1948, o restaurează și o resfințește în 1954, împreună cu Preafericitul Chiril al Bisericii Ortodoxe Bulgare, aflat într-o vizită în țara noastră. Cu ocazia restaurării s-au adăugat două balcoane laterale, rezemate pe stâlpi, şi un al treilea balcon, sub cel existent pentru cor. Tot atunci s-a decis să fie Paraclis Patriarhal unde se hirotonesc arhiereii bisericii.
Scapă ca prin minune de lamele buldozerelor comuniste datorită Patriarhului Teoctist, hirotonit la rândul său ca arhiereu tot aici, în anul 1950.
În anul 2008, actualul Patriarh, Preafericitul Daniel va numi lăcașul Catedrală Mitropolitană a Munteniei şi Dobrogei, fiind a doua în ordine ierarhică după Catedrala Patriarhală.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic