Biserici ale Bucureștiului: Biserica Sfântul Ioan Piață, translatată de Ceaușescu în mai 1986, este un lăcaș martir ce adăpostește moaștele a cinci sfinți (VIDEO)
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Este cunoscut faptul că prezența bisericilor de pe principalele artere de circulație ale Capitalei deranja fostul regim comunist. Cele mai multe au fost demolate, altele însă au fost translatate zeci, uneori sute de metri. Cel care a implementat acest sistem de translatare este omul providențial inginer doctor Eugeniu Iordachescu.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.
Una dintre cele opt biserici salvate este Biserica Sântul Ioan Nou – Piață, aflată în proximitatea Pieței Unirii. Construcția a fost mutată 23 de metri, în mai 1986, spre bucuria enoriașilor acestui sfânt și vechi lăcaș ortodox, atestat documentar în secolul XVIII, care îl iubesc nespus pe ocrotitorul lor, și de aceea îl numesc cu dragoste Sfântul Ionică.
Foto: Wikipedia
“Prima atestare a bisericii o avem datând de la anul 1766. La început, biserica era una modestă, din lemn, ctitorită de Ioniță Croitorul.
Așa cum îi este și denumirea, biserica s-a aflat tot timpul lângă piață. Aici a fost o piață de desfacere a boiangiilor, a cojocarilor și atunci este o biserică a breslașilor.
În 1818, biserica a avut de suferit și a fost refăcută de ieromonahul Ioanichie.
Ulterior, după anul 1846, după marele foc care a cuprins o mare parte a Bucureștiului, mai ales centrul, biserica a avut din nou de suferit și a fost refăcută de către Iordache, staroste de boiangii.
Biserica este de acum din piatră, cu două turle”, povestește preotul paroh Anatolii Scurtu.
Biserica este înzestrată cu multe odoare: Moaștele Sfântului Apostol Filip, ale Sfântului mucenic Pantelimon Taumaturgul, ale Sfinților români, originari din Dobrogea , Epictet și Astion și ale Sfintei Varnava de Vasa.
A fost restaurată din temelie în secolul XX, în timpul patriarhilor Miron Cristea şi Nicodim Munteanu, între anii 1930-1940, iar pictura a fost reînnoită de Iosif Keber.
La una dintre restaurari, sub un strat gros de gips s-a găsit portretul în mărime naturală a regelui Mihai 1 al României, posibil unul dintre noii ctitori.
Cel mai de preț odor rămâne însa superba catapeteasmă, piesa de patrimoniu, care, potrivit datelor din arhiva parohială a fost confecționată în anul 1711. A fost adusă și montată în biserică de către generalul Arion.
După cea din urmă restaurare, catapeteasma și pictura bisericii au fost sfințite în 23 noiembrie 2014, în prezența Preafericitului Daniel, Patriarhul României.
Pitită între două blocuri, această biserică martir-supraviețuitoare, este o gură de oxigen duhovnicesc în trepidanta viață contemporană.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic