BBC: Spectrul pagiatului planează asupra Europei. Ponta și ministrul rus al Culturii, singurii care refuză demisia

Cazurile de plagiat în care sunt implicaţi politicieni europeni de rang înalt, printre care şi premierul român Victor Ponta, apărute în ultimele 18 luni, sunt analizate pe larg într-un editorial publicat miercuri pe site-ul BBC. Semnatara editorialului, Debora Weber-Wulff – profesoară de Media la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Berlin – susţine, printre altele, că, pe lângă imaginea negativă care le este adusă politicienilor în cauză, acuzațiile pun sub semnul întrebării și prestigiul universităților europene, care ar putea fi nevoite să ia anumite măsuri pentru a evita astfel de cazuri.

În cazul României, editorialul postat pe site-ul BBC amintește, în primul rând, de Ioan Mang, numit pentru scurt timp în fruntea Educației. Este amintit apoi controversatul caz al premierului român Victor Ponta, care, susţine semnatara editorialului, refuză să recunoască acuzațiile de plagiat deși două comisii academice au dat un verdict nefavorabil lui în acest sens.

Dacă alți doi politicieni europeni au demisionat în urma unor plagiate dovedite – fostul ministru german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, și fostul președinte maghiar, Pal Schmitt – Ponta refuză să demisioneze. Acelaşi lucru se întâmplă și în cazul ministrul rus al Culturii, care a copiat pasaje din teza sa de doctorat și nu vrea să-și recunoască vina, notează profesoara din Berlin.

Foto: bbc.co.uk

Problema este cât se poate de serioasă, susţine Debora Weber-Wulff, cu atât mai mult cu cât titlul de doctor este extrem de apreciat în ţări precum Germania sau Austria. „Unii politicieni par să-şi dorească să obţină respectul automat şi presupusa competenţă aduse de acest titlu, însă fără să investească timpul şi efortul necesar pentru obţinerea lui”, notează Weber-Wulff.

De altfel, profesoara se întreabă retoric cum este posibil ca unii dintre cei acuzaţi de plagiat să aibă timp atât pentru paşii pe care-i implică obţinerea unui astfel de titlu, cât şi pentru activităţile solicitante ale unui politician activ. 

„Boala” i-a cuprins şi pe profesori 

Semnatara editorialului de pe BBC atrage atenţia şi asupra altor plagiatori, care nu sunt politicieni. Din păcate, este vorba despre profesori, tocmai aceia care ar fi trebuit să îi înveţe pe studenţi să nu copieze. 

Luna trecută, aminteşte Debora Weber-Wulff, s-a descoperit că mai mult de o treime dintr-o carte proaspăt-lansată a fost plagiată. Cartea în cauză avea menirea să-i înveţe pe studenţii la Drept cum să-şi scrie corect lucrările. 

În mod ironic, inclusiv capitolul referitor la plagiere era plagiat. Şi, cu atât mai ironic, printre lucrările citate se număra şi dizertaţia fostului ministru german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg. În urma dezvăluirilor, cartea a fost retrasă de la vânzare.

Care este leacul?

Odată expusă problema, trebuie găsită şi modalitatea de prevenire a ei. În Statele Unite şi în Marea Britanie, susţine profesoara Weber-Wulff, universităţile au Comisii de etică şi se discută intens despre practicile etice. Există proceduri stabilite pentru a trata cazurile de plagiat. În Germania, însă, profesorii nu au foarte multe „unelte” pentru a trata astfel de cazuri.

„Există aşa-zisele softuri pentru detectarea plagiatelor care găsesc unele cazuri, în special copierile cuvânt-cu-cuvânt. Aceste programe nu detectează toate cazurile, însă universităţile germane se grăbesc în prezent să le achiziţioneze”, notează profesoara din Berlin.

„Problema este adâncă şi sistematică. Profesorii germani au tendinţa să lucreze pe cont propriu, cu grupurile lor subordonate de cerecetare. Majoritatea refuză să-i critice pe alţi profesori şi pur şi simplu nu dezbat problema”, mai notează Weber-Wulff în editorialul de pe BBC.

Cu toate acestea, oamenii încep să dezvăluie tot mai multe cazuri de plagiat, iar problema este discutată în mai toate universităţile din Germania, chiar dacă mulţi nu sunt siguri ce e de făcut.

„O educaţie mai bună referitoare la plagiere şi o mai bună practică ştiinţifică sunt esenţiale”, notează Debora Weber-Wulff, care mai susţine că dizertaţiile ar trebui să fie publicate online, astfel încât verificarea să se poată face mai uşor. Cu toate acestea, momentan nu există finanţări pentru astfel de măsuri, astfel că nu este foarte clar dacă universităţile din Germania vor trata cu seriozitate problema în ansamblu, remarcă aceasta.

„Dovezile indică faptul că aceasta nu este o problemă exclusiv germană, astfel că măsuri similare ar putea fi cerute şi în alte ţări europene, posibil în toate, pentru a se asigura că diplomele acordate în universităţile europene vor continua să atragă după sine respectul pe care îl merită”, conchide Debora Weber-Wulff, în editorialul de pe BBC.