Băsescu vs. Ponta la Consiliul European: Clarificări, excepţii şi dispute similare. Cine are ultimul cuvânt

Controversa reprezentării României la Consiliul European din 28 iunie, dintre premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu, a scos la iveală pasiuni, orgolii, lupte politice și ironii de ambele părți, însă mai departe de aceste lucruri, a creat o necunoscută.

Lăsând la o parte lupta dintre dreapta și stânga, dintre premier și președinte, dilema rămâne cine ar trebui să reprezinte România la Bruxelles, pe 28 iunie.

Pentru a putea face acest lucru, trebuie mai întâi să înțelegem diferențele dintre Consiliul European, Consiliul Europei și Consiliul Uniunii Europene, toate cele trei având regulamente diferite.

Consiliul European

Sediul Consiliului European

Consiliul European își are sediul în capitala Belgiei, la Bruxelles, și este condus de Herman van Rompuy. Consiliul European este o instituție interguvernamentală (titulatură invocată de premierul Victor Ponta drept argument pentru prezența sa la Bruxelles), din care fac parte șefii de stat și de guverne din toate țările care alcătuiesc Uniunea Europeană.

Consiliul European se ocupă în mare parte cu prioritățile Uniunii Europene și trasează orientările politice generale ale acesteia. Instituția se reunește o dată la șase luni, la Bruxelles, la convocarea președintelui său, în cazuri excepționale putându-se solicita și mai multe convocări pe an.

Consiliul Europei

Sediul Consiliului Europei

Consiliul Europei își are sediul în orașul francez Strasbourg, având în componență toate statele Uniunii Europene, plus anumite țări din centrul și estul Europei, fiind complet independent de Uniunea Europeană. Un aspect interesant al acestei instituții o reprezintă statutul de observator al unor țări precum Mexic, SUA, Israel, Japonia sau Canada.

Printre principalele puncte de activitate ale Consiliului Europei găsim protecția drepturilor omului, promovarea democrației sau respectarea legii în toate țările din Europa.

În acest moment, președinția Consiliului Europei este deținută de Albania. Această instituție se împarte în două „camere”:

– Adunarea Parlamentară – unde participă membrii Parlamentelor din fiecare stat.
– Structura interguvernamentală – la care participă miniștrii de Externe din fiecare stat.

Consiliul Uniunii Europene

Sediul Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene își are sediul la Strasbourg și la Bruxelles, în timp ce președinția este deținută prin rotație, timp de șase luni, de fiecare stat membru. În prezent, șefia este deținută de Spania.

Aici, reprezentarea se face în funcție de tema reuniunii. Astfel, dacă întâlnirea se concentrează pe probleme de mediu, atunci vor participa miniștrii de resort din fiecare stat membru.

Consiliul Uniunii Europene dispune de nouă structuri:

– Afaceri generale și relații externe.
– Afaceri economice și financiare.
– Justiție și afaceri interne.
– Forță de muncă, politică socială, sănătate și protecția consumatorilor.
– Competitivitate.
– Transport, telecomunicații și energie.
– Agricultură și pescuit.
– Mediu.
– Educație, tineret și cultură.

În funcție de tema reuniunii (exemplul folosit în acest caz, mediu), întâlnirea va purta titulatura de „Consiliul pentru Mediu„, fiecare ministru delegat având împuternicirea de a semna în numele statului pe care-l reprezintă.

Consiliul Uniunii Europene este, pe lângă Parlamentul European, principala structură de decizie a Uniunii Europene.

Victor Ponta sau Traian Băsescu, o problemă a împărțirii puterii executive

Premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu

Premierul și președintele României se află într-o lungă dispută privind persoana abilitată să reprezinte România la viitorul Consiliu European, care va avea loc pe 28 iunie. Deși Victor Ponta susține în favoarea sa caracterul interguvernamental al Consiliului European, el fiind cel care reprezintă interesele Guvernului României, verdictul final trebuie să-l dea Constituția.

Organismele europene lasă fiecare stat să decidă, pe baza Constituției, cine trebuie să reprezinte țara respectivă, luând aspectul unui caracter pasiv asupra luptelor politice din sânul fiecărui stat.

Traian Băsescu a argumentat că potrivit legii fundamentale a României, premierul nu reprezintă statul român, această calitată fiind atribuită președintelui.

Astfel, se ajunge la o anulare a unui concept cu altul. Pe de-o parte Consiliul European este o structură interguvernamentală, pe de altă parte, Constituția României prevede că președintele este cel abilitat să reprezinte statul român, în a cărui componență intră și Guvernul.

În situația dată, cei doi demnitari se contrazic, fiecare abordând un stil diferit. În timp ce Victor Ponta invocă un concept, un obicei european, Traian Băsescu invocă litera legii, stipulată în Constituția României, care nu este armonizată pe sistemul european, lucru în defavoarea premierului.

Victor Ponta aduce des în discuție faptul că doar premierii merg la Consiliul European, însă pentru a avea câștig de cauză, ar trebui să accepte o altă dorință a lui Traian Băsescu, modificarea Constituției.

Practic, deși „neeuropean”, demnitarul statului care trebuie, potrivit legii, să reprezinte România la Consiliul European este președintele Traian Băsescu, mai ales din moment ce se specifică foarte clar că șefii de stat fac de asemenea parte, pe lângă șefii de guvern, din Consiliul European.

O altă problemă o reprezintă sistemul semi-prezidențial, după care este condusă și Polonia, care crează confuzii, Constituția acordând atribuţii în politica externă şi europeană a ţării și Executivului și președintelui.

Cazul Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu și președintele Traian Băsescu

Probleme au existat și pe vremea Cabinetului Tăriceanu, din perioada 2004 – 2008, când șeful statului și premierul mergeau împreună la Consiliile Europene. Fostul premier liberal a declarat că mergea împreună cu președintele la Consiliile Europene pentru a evita disputele.

Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că și el și Traian Băsescu considerau necesar să fie prezenți la Bruxelles, astfel că s-a ajuns la ideea unui acord de participare, pentru a fi evitate posibilele dispute.

Deși și-a manifestat un punct de vedere comun cu cel al lui Victor Ponta, cum că președintele nu are ce căuta la Consiliul European, Călin Popescu Tăriceanu a acceptat această „absurditate”, cum de altfel a și numit-o, arată Gândul.

Conflictele au putut fi evitate pe vremea Cabinetului Tăriceanu pentru că toate statele membre dispuneau de două locuri în Consiliul European, unul pentru reprezentantul țării (președintele sau premierul) și unul pentru ministrul de Externe.

Totuși, odată cu Tratatul de la Lisabona semnat pe 13 decembrie 2007 și intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, această situație a încetat, din cauză că întâlnirile deveneau prea aglomerate, ținând cont de continua aderare a statelor la UE.

În vremea Cabinetelor Boc, România dispunea tot de un singur loc în Consiliul European, cum este și în prezent, însă datorită faptului că Traian Băsescu și Emil Boc provenea din aceiași formațiune politică, nu au existat contre, lucru care nu se aplică în momentul de față, când premierul Victor Ponta reprezintă adversarul politic al PDL.

Dispute similare României, în Polonia și Finlanda

Lech Kaczynski, fost președinte al Poloniei

Donald Tusk, premierul Poloniei

Polonia este cazul care poate fi cel mai ușor comparat cu România, în perspectiva disputei președinte – premier, pentru reprezentarea la Consiliul European. Incidente de mai mică intensitate au avut loc și în Finlanda.

În cazul Varșoviei, în 2008, evenimentele au degenerat, președintele de atunci Lech Kaczynski și premierul Donald Tusk, ambii din partide diferite, nereușind să se înțeleagă asupra reprezentării la Consiliul European, Constituția poloneză fiind ambiguă în ceea ce privește politica externă.

Situația din Polonia pare a fi trasă la xerox cu cea din România, premierul Donald Dusk invocând aceleași argumente ca și Victor Ponta, respectiv caracterul discuțiilor ce vor fi purtate la Consiliul European, care țin de competența Guvernului.

De cealaltă parte, președintele Lech Kaczynski a considerat că dorința premierului său de a merge la Bruxelles este neconstituțională și un atac la adresa președinției. Polonia a oferit un spectacol jenant, când ambii demnitari, alături de ministrul de Finanțe polonez s-au prezentat la Consiliul European, deși Polonia avea doar două scaune rezervate.

După ce Guvernul a refuzat să-i pună lui Kaczynski un avion la dispoziție, pentru a se deplasa la Bruxelles, președinția poloneză a închiriat o aeronavă și președintele s-a prezentat la Bruxelles, ocupând locul destinat ministrului de Finanțe, chiar lângă premierul Tusk.

Kaczynski nu a asistat la întreaga reuniune, cedând la un moment dat locul ministrului de Finanțe, însă incidentul a dăunat extrem de mult imaginii Poloniei.

Fostul președinte al Finlandei Tarja Halonen

Finlanda a avut, de asemenea, un conflict în privința Consiliului European, tot în 2008, atunci când președintele Tarja Halonen, a decis să participe la Consiliul European, decizie care a făcut ca ministrul de Externe, Alexander Stubb, să aștepte în afara sălii de conferințe, până când președintele și premierul au discutat cu ceilalți lideri europeni.

În mod tradițional, Finlanda era reprezentată de către premier și ministrul de Externe.

Războiul Cotroceni – Victoria, aproape de final

Traian Băsescu și Victor Ponta nu au de ales decât să ajungă la un compromis, ținând cont de anunțul purtătorului de cuvânt al Consiliului European, potrivit căruia România va avea un singur loc rezervat. Este clar că cei doi nu vor ajunge foarte ușor la un acord, orgoliul politic, baricadele diferite, jucând un mare rol în această luptă. Ambii au puncte de vedere diferite, însă Consiliul European a decis: România va trimite un singur reprezentant.

Lucrurile ar trebui decise în următoarea întâlnire dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, când cei doi vor trebui să ia o decizie definitivă, data de 28 iunie bătând la porțile Bucureștiului.

Cipru, Franța și Lituania, reprezentate de către președinți

Două țări, Cipru și Franța, fac notă discordantă în ceea ce privește reprezentarea la Consiliul European, ambele trimițându-și președintele. În cazul Ciprului, această situație se datorează faptului că insula este o republică prezidențială, președintele fiind atât șeful statului cât și al guvernului.

Franța este reprezentată de președinte din postura de Republică semi-prezidențială, puterea executivă fiind reprezentată de șeful statului, motiv pentru care Francois Hollande va merge la Bruxelles.

Lituania este un caz diferit de cele două de mai sus, fiind o republică parlamentară cu anumite caracteristici semi-prezidențiale, după cum a hotărât Curtea Constituțională lituaniană, în 1998, în urma unor dezbateri aprige asupra rolului președintelui în stat. Astfel, deși titlul de președinte în Lituania este mai mult onorific, șeful statului are anumite atribuții în ceea ce privește politica externă și securitatea națională

Alte două cazuri diferite sunt Austria și Germania, care își vor trimite cancelarii (șefii de guvern) la Bruxelles, aceștia fiind tot un fel de premier, însă având titulatura de cancelar datorită formei de guvernământ, respectiv Republica Federală.

Cine pe cine va reprezenta la Consiliul European din 28 iunie

Toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene își vor trimite câte un reprezentant la viitorul Consiliu European, fiecare alegând, în funcție de Constituția statului cu pricina, cine trebuie să reprezinte interesele țării la Bruxelles.

Vezi AICI lista oficială a participanților de la Consiliul European.

Dacă se va menține aceeași componență ca la Consiliul European de primăvară, din 1-2 martie, atunci schema reprezentanților va arăta astfel:

Austria

Cancelarul Werner Faymann

Belgia

Premierul Elio Di Rupo

Bulgaria

Premierul Boyko Borisov

Cehia

Premierul Petr Necas

Cipru

Președintele Demetris Christofias

Danemarca

Premierul Helle Thorning Schmidt

Estonia

Premierul Andrus Ansip

Franța

Președintele Francois Hollande

Finlanda

Premierul Jyrki Katainen

Germania

Cancelarul Angela Merkel

Grecia

Premierul Antonis Samaras (noul premier)

Irlanda

Premierul Enda Kenny

Italia

Premierul Mario Monti

Letonia

Premierul Valdis Dombrovskis

Lituania

Președintele Dalia Grybauskaite

Luxemburg

Premierul Jean Claude Juncker

Olanda

Premierul Mark Rutte

Malta

Premierul Lawrence Gonzi

Polonia
.
Premierul Donald Tusk

Portugalia

Premierul Pedro Passos Coelho

România

Premierul Victor Ponta sau președintele Traian Băsescu

Regatul Unit

Premierul David Cameron

Suedia

Premierul Fredrik Reinfeldt

Slovacia

Premierul Robert Fico

Slovenia

Premierul Janez Jansa

Spania

Premierul Mariano Rajoy Brey

Ungaria

Premierul Viktor Orban