Franţa pare dispusă să sfideze Statele Unite în privinţa Iranului. Ce planuri a demarat Emmanuel Macron
Iranul şi Franţa au înregistrat progrese în privinţa acordului nuclear, şi au iniţiat discuţii cu privire la o înţelegere comercială,au precizat surse din cadrul guvernului de la Teheran, citate de The Guardian.
Potrivit aceloraşi surse, preşedintele francez, Emmanuel Macron, şi cel iranian, Hassan Rouhani, au discutat la telefon timp de două ore.
„Din fericire, punctele de vedere (ale Franţei şi Iranuluui – n.r.) s-au apropiat pe multe probleme şi acumau loc discuţii de natură tehnică menite să ducă la îndeplinirea angajamentelor europene”, a declarat Ali Rabiei, purtător de cuvânt al guvernului iranian.
Una dintre modalităţile prin care Franţa s-ar fi oferit să ajute Iranul să facă faţă mai bine sancţiunilor impuse de Statele Unite fiind cumpărarea anticipată de petrol iranian pentru suma de 15 miliarde de dolari.
Este, însă, discutabil dacă o astfel de măsură nu ar încălca sancţiunile impuse de Statele Unite (tehnic vorbind, le-ar încălca).
Chiar şi-aşa, diplomaţi francezi şi iranieni s-au întâlnit luni, la Paris, pentru a discuta detaliile înţelegerii.
Acesta este practic o continuare a eforturilor de îmbunătăţire a relaţiilor cu Iranul anunţate de Paris la mijlocul lunii august. Este, totodată, şi o continuare a eforturilor de salvare a acordului nuclear demarate de mai multe ţări europene încă din 2018, imediat după reimpunerea sancţiunilor de către Statele Unite.
Toate aceste evoluţii vin pe fondul unui anunţ al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice, ce ţine de ONU, care indică faptul că aproximativ 10% din rezerva de uranium iraniana a fost deja îmbogăţită la 4,5% – limita acordului nuclear din 2015 fiind de 3,67%. Pentru producerea de arme nucleare este, însă, necesar uraniu înalt îmbogățit, adică peste 20%.
Tot Agenţia Internaţională a Energiei Atomice a anunţat şi ca rezervă de uranium a urcat la 360 de kilograme, limita stabilită în 2015 fiind de 300 kg.
Această evoluţie nu reprezintă, totuşi, o surpiza dat fiind faptul că Teheranul a avertizat în mai multe rânduri că va reluă, gradual, procesul de îmbogăţire a uraniului peste limitele impuse de acordul nuclear.
Foto: Președintele francez Emmanuel Macron într-o întâlnire cu președintele iranian, Hassan Rouhani
Legătura dintre acordul nuclear şi sancţiunile economice impuse asupra Iranului de către Statele Unite
În fapt, acordul nuclear (sub denumirea oficială de „Planul De Acţiune Comun şi Comprehensiv”) oricum nu mai are cum să funcţioneze din cauza abandonării unilaterale a lui de către preşedintele americanDonald Trump. Ori, fără participarea Statelor Unite– singura superputere globală şi una dintre cele mai mari puteri nucleare-, el nu mai are cum să funcţioneze.
Mai ales că denunţarea acordului nuclear a venit la pachet cu reimpunerea de sancţiuni economice asupra Iranului, sancţiuni pe care partea europeană nu le poate contracara eficient, indiferent câte ameninţări transmite Teheranul.
De altfel, în luna iulie, un diplomat european a și precizat că:„Dacă ar avea cărţi(Londra, Paris şi Berlin – n.r.), cred că le-ar fi folosit până acum”.
Statele Unite nu poate forţa Uniunea Europeană să renunţe la acordul nuclear, dar o poate totuşi forţa să izoleze economic Iranul.
Din acest motiv a anunţatDonald Trump, în 2018, impunerea de sancţiuni economice asupra oricărei companii care nu respectă pachetul de sancţiuni reimpuse Iranului. Altfel spus, a avertizat statele-membre Uniunii Europene că dacă vor continua să facă comerţ cu Iranul, atunci şi lor li se vor impune sancţiuni.
Într-o primă fază, Washington-ul a conceput o listă de țări exceptate de la această regulă, însă între timp acea listă nu a mai fost reînnoită.
În replică, statele Uniunii Europene au încercat să creeze propriul lor mecanism financiar (denumit „Instex”), cu ajutorul căruia să-şi păstreze relaţiile economice cu Iranul (şi implicit şi acordul nuclear).
Însă acest mecanism nu funcţionează.
Foto: Președintele francez Emmanuel Macron într-o întâlnire cu președintele iranian, Hassan Rouhani
Care este, de fapt, miza reală din spatele tensiunilor americano-iraniene
Adevărata miză a conflictului de interese dintre Statele Unite şi Iranul este, însă, ceva mai complexă şi trece dincolo de petrolierele distruse lunile trecute, de navele sechetrate în Gibraltar și în Iran sau de drona americană doborâtă de forțele iraniene.
În schimb, are legătură cu mai vechile planuri ale Iranului de a-şi creea o sferă de influenţă care să se întindă de la Golful Persic până la Marea Mediterană. Aici s-ar încadra şi implicarea directă (prin intermediul Brigăzii iraniene Quds) şi indirectă (prin intermediul Hezbollah) în Războiul Civil din Şiria sau în scoaterea Statului Islamic din Irak – un stat asupra căruia are o influenţă considerabilă.
Tensiunile dintre SUA şi Iran mai au legătură şi cu ambițiile nucleare ale Iranului, de asemenea, un mai vechi proiect al Teheranului, ce datează încă de pe vremea şahului. Însă aceasta este o problemă secundară celei mai-sus menţionate, dat fiind faptul că dezvoltarea de arme nucleare (şi mai ales de rachete nucleare) este un proces de lungă durată şi extrem de costisitor.
Tuturor acestora se suprapun şi rivalităţile regionale dintre Iran şi Arabia Saudită (aliat al SUA) sau dintre Iran şi Israel (alt aliat al SUA).