China avertizează Statele Unite să ‘nu-şi mai încordeze muschii’ în apropierea sa. După care-și mobilizează portavioanele (FOTO)

China a cerut Statelor Unite să „nu-şi mai încordeze muşchii” în Marea Chinei de Sud, unde forţele navale ale celor două ţări ar fi intrat în contact, luni, după care a trimis un portavion în regiune, aratăCNN.

„Nu va mai încordaţi muşchii în Marea Chinei de Sud şi nu mai provocaţi şi escaladaţi tensiuni în Marea Chinei de Sud”, a precizat Ministerul Apărării chinez.

De precizat că, în Marea Chinei de Sud, Beijingul are o serie de pretenţii teritoriale considerate de toate ţările din regiune drept exagerate. În ciuda acestui lucru, China a construit numeroase insul artificiale şi avanposturi, într-o încercare de a-şi asigura prezenta în Marea Chinei de Sud.

Tot luni, însă, China a anunţat că trimite în Marea Chinei de Sud ambele portavioane pe care le are pentru „antrenament” şi „teste de rutină”. În cele din urmă, a trimis doar un portavion, atrăgând criticile Taiwan-ului.

„Organizarea de teste şi exerciţii a portavionului, în regiune, este o etapă normală în procesul de construire a unui portavion. Ea (organizarea -n.r.) nu este îndreptată împotriva unei anumite ţări şi nu are nimic de a face cu situaţia actuală”, a precizat Ministerul Apărării chinez.

Portavionul trimis de China în Marea Chinei de Sud a fost lansat la apă în 2018, fiind programat să intre în serviciu activ în 2020.

Acţiunile părţii chineze vin în paralel cu o întâlnire dintre diplomaţi chinezi şi americane, de la Bangkok. Prin urmare, este de presupus că Beijingul a dorit să-şi aratae nemulţumirea cu pr ivire la unele dintre lucrurile dicutate sau încearcă să obţină concesii de la Washington printr-o tentativă de intimidare.

Pe fond, însă, ameninţările Chinei pot fi combătute relativ uşor de Statele Unite din cauza faptului că Beijingul se confruntă cu o serie de obstacole de natură geografică, militară, politică şi geopolitică extrem de greu de trecut, şi care o vor împedica să-şi realizeze principalul obiectiv geopolitic propus: anume să devină o superputere globală care să rivalizeze cu Statele Unite.

Foto: Portavionul chinez „Liaoning (Type 001A)” in Hong Kong (sursă foto: Wikipedia / Baycrest)

Obstacolele de natura militară

Din punct de vedere militar, principala dilemăcu care se confruntăBeijingul este faptul că perimetrul în care operează (adică Marea Chinei de Sud şi Marea Chinei de Est) sunt înconjurate de flotele unor ţări aliate cu Statele Unite. Şi chiar dacă nu sunt aliate cu aceasta, sunt oricum ostile Chinei.Vietnamul fiind un exemplu concret în acest sens.

O altă problemă o reprezintă decalajul tehnologic al Chinei, comparativ cu Statele Unite (şi chiar cu Japonia sau Coreea de Sud).China, de exemplu, încă mai utilizează submarine cu tehnologie de tip sovietic din anii 70′.

De asemenea,Chinaduceşio serioasă lipsă de experienţă operaţională, un decelaj ce nu poate fi acoperit cu„învăţarea din experienţele altor armate”, ci doar în situaţii propriu-zise de război. Ori, în timp ce Statele Unite au fost implicate într-un război în aproape fiecare deceniu (mai puţin în anii 80′), încă din anii 40′,Chinaa avut parte de doar două conflicte serioase. Iar ultimul, în speţă scurtul Război Sino-Vietnamez, a avut loc în 1979, adică acum 40 de ani. Această problemă a dus ca un căpitan de portavion chinez, de exemplu, să nu aibă experiență concretă în utilizarea unuiportavionîn situaţie de război sau în cadrul unui grup de luptă –în timp ce un căpitan de portavion amiercan ştie să facă acest lucru.

Nu în ultimul rând, încă din era maoistă, forţele armate chineze au fost utilizate preponderent ca o forţă poliţienească, menită să asigure securitatea internă a Chinei sau cel mult, securitatea din imediata proximitate a propriilor graniţe. Din acest motiv, de exemplu, flota chinezăde submarine este compusă preponderent din submersibile diesel (utile în apropierea coastei, nu în largul oceanului). Recent,Chinaa trecut la reformarea forţelor sale armate şi la schimbarea doctrinei sale militare, însă acest proces va dura mulţi ani, iar efectele se vor vedea în şi mai mulţi ani.

Chinanu cheluiește nici mai mult decât Statele Unite pe cercetare şi dezvoltare, ci mai puțin…mult mai puțin. De exemplu, dacă în 2018,Chinaa avut un buget al armatei de 250 de miliarde de dolari, Statele Unite a avut un buget 649 de miliarde de dolari, adică triplu. Dar cheltuielile ambelor țări sunt, foarte probabil, chiar mai mari întrucât în estimările făcute de „Stockholm International Peace Research Institute” nu au fost incluse şi proiectele de cercetare-dezvoltare clasificate drept „civile”, dar care au şi aplicabilitate militară (sau preoponderent aplicabilitatemilitară).

Sursă foto: Facebook / US Navy

Obstacole de natură politică

Chinanu are nici un sistem de alianţe care să-i permită mobilitatea necesară unui control al regiunii. Un sistem de alianţe pe care, în principiu, nici nu şi-l poate creea din cauza faptului că mai toate ţările din regiune sunt deja aliate cu SUA, din cauza politicii sale externe agresive şi din cauza lipsei de încredere istorice a majorităţii ţărilor din regiune (ex. Vietnamul, Taiwan sau Coreea de Sud).

Foto: USS Carl Vinson (sursă foto: Facebook / US Navy)

Obstacolele de natura geografică

Din punct de vedere geografic,Chinaare în faţă o adevărată barieră geografică ce stă în calea extinderii sferei ei de influenţă dincolo de propriul perimetru. Din acest lanț fac parte Arhipelagul Filipine, Malaezia, Indonezia, Borneo, Taiwan, Japonia, Insulele Senkaku/Diaoyu Islands, Insulele Ryukyu, Insulele Xisha/Paracel, Insulele Pratas şi Insulele Nansha/Spratly.

Iar de aceasta barieră,Chinanu poate trece decât printr-un număr foarte redus de strâmtori (controlate tot de aliaţi ai Statelor Unite), precum Strâmtoarea Tsushima, Strâmtoarea Luzon sau Strâmtoarea Malacca.

La toţi aceşti factori se adaugă cel mai important factor: flota Statelor Unite din Pacific, una cu careChinanu poate rivaliza din niciun punct de vedere.

Chinaîncearcă să contracareze toate aceste dezanvataje construind insule artificiale în apele internaţionale, construind platforme petroliere (care să-i justifice prezenta în acele zone), şi lărgindu-şi flota. În paralel, a aplicat o politică tot mai agresivă de extindere a operaţiunilor sale militare.

Foto:Situația geograficăa Asiei de Sud-Est, o piedică în caleaambițiilorde putere globala ale Chinei(sursă foto: Google Maps)