Dublă-înfrângere pentru Boris Johnson în parlament într-o singură zi. Premierul britanic a rămas fără opţiunea unui Brexit fără acord

Boris Johnson a suferit două înfrângeri majore în faţa Camerei Comunelor, mai întâi prin aprobarea unei legi care îl împiedică să-şi continue planurile cu privire la realizarea unui Brexit fără acord, şi-n plus i-a respins şi cererea de organizare de alegeri anticipate, transmite BBC.

Aceste înfrângeri vin la doar o zi după ce Boris Johnson a pierdut majoritatea în parlament.

Din punct de vedere politic, adoptarea legii care împiedică un Brexit fără acord ar putea fi considerată o înfrângere mai mare din cauza faptului că, de la bun început, Boris Johnson a promis că va înfăptui Brexitul, cu sau fără acord. Ori de-acum nu mai are opţiunea de a alege.

Legea respectivă va trebui, într-adevăr, să treacă şi prin Camera Lorzilor (camera superioară a parlamentului britanic), însă aceasta nu poate respinge o lege în totalitate. Ori o aprobă, ori poate sugera modificarea ei şi ulterior, o poate retrimite înapoi în Camera Comunelor pentru a fi votată din nou.

În ceea ce priveşte respingerea ideii organizării de alegeri anticipate, acest lucru era destul de previzibil din cauza faptului că era clar că în acest fel Boris Johnson sper că parlamentul britanic să aibă o configuraţie nouă, una mai „deschisă” planurilor lui cu privire la Brexit. O astfel de propunere avea şanse cu atât mai mici să treacă ţinând cont că în urmă cu o săptămână, Boris Johnson a cerut (şi a obţinut) suspendarea parlamentului.

Iar partidele de opoziţie ar mai putea ataca guvernul Johnson prin solicitarea unui vot de neîncredere (echivalentul unei moţiuni de cenzură). Iar în situaţia în care votul ar trece, guvernul ar pica.

Marţi, Boris Johson își alienase inclusiv o parte a colegilor de partid după ce le dăduse un ultimatum așa-zișilor membrii „rebeli”. Potrivit ultimatumului, în situația în care „rebelii” ar vota în favoarea unei legislaţii care să-l forţeze să amâne Brexitul, atunci vor fi daţi afară din partid şi li se va interzice să candideze la orice viitoare alegeri din partea formaţiunii conservatoare. Miercuri, exact aceste două lucruri s-au întâmplat. Legea a fost votată, iar membrii respectiv au fost daţi afară din partid.

Foto: Liderul Partidului Laburist (de opoziție), Jeremy Corbyn (sursă foto: Facebook / UK Parliament)

De ce voia Boris Johnson un Brexit fără acord

Principalul obstacol în calea formării unui acord de Brexit între Uniunea Europeană şi Marea Britanie a fost viitoru statut al graniței dintre Republica Irlanda (stat-membru UE) şi Irlanda de Nord (teritoriu britanic).

În momentul de față, statutul graniței dintre aceste două teritorii este reglementat atât de legislaţia europeană, cât şi de „Acordul de la Belfast” (supranumit şi „Acordul din Vinerea Mare”). Amândouă prevăd eliminarea controalelor la graniţă. În situaţia unui Brexit, legislaţia europeană nu s-ar mai aplica, însă „Acordul de la Belfast” ar rămâne în vigoare întrucât a fost semnat doar în mod bilateral, între Marea Britanie și Republica Irlanda.

Cu toate acestea, Boris Johnson a susţinut public ideea că un Brexit fără acord ar duce la închiderea tuturor graniţelor (incluzând-o aici şi pe cea dintre cele două Irlande). Afirmaţia este, însă, una falsă întrucât granița ar rămâne deschisă tocmai în virtutatea „Acordului de la Brexit”. Pe de altă parte, Boris Johnson (şi în general tabăra pro-Brexit) nu poate renunţa la această retorică (în esenţă una populistă) din cauza faptului că „închiderea granițelor” a fost una dintre principalele lor promisiuni din timpul campaniei pentru Brexit, din urmă cu câţiva ani.

Ori, o invocare a „Acordului de la Belfast” ar invalida însuşi motivul pentru care mulţi britanici au optat să iasă din Uniunea Europeană – altfel spus, s-ar demonstra că au votat dintr-un un motiv fals.

Iar în situaţia în care Regatul Unit ar reinstitui controalele la graniţa cu Republica Irlandeză, atunci Londra ar încălca unilateral Acordul de la Belfast, ceea ce ar fi un gest mai degrabă caracteristic Federaţiei Ruse decât Marii Britanii.

Foto: Premierul britanic, Boris Johnson (sursă foto: Facebook / Boris Johnson)

Cronologia evoluțiilorimportante de anul acesta legate deBrexit

• 4 septembrie – Camera Comunelor respinge solicitarea premierului Boris Johnson de a fi organizate alegeri anticipate;
• 4 septembrie – Camera Comunelor aprobă o lege care împiedică ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord;
• 3 septembrie–Boris Johnsonpierde majoritateaîn Camera Comunelor;
• 28 august–Boris Johnsoni-a cerut reginei Elisabeta a II-asă suspendeParlamentul, solicitare ce i-a fost acceptată;
• 18 august– GuvernulBoris Johnsona abrogatActul din 1972, prin care Marea Britanie a aderat la Uniunea Europeana
• 27 iulie–Boris Johnsondevine prim-ministrulMarii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit.