Marea dilemă a pandemiei – ASIMPTOMATICII COVID-19: Tot ce se ştie până acum despre ei (STUDIU)

Cadrele sanitare dar şi cercetătorii medicali sunt intrigaţi de fenomenul asimptomaticilor COVID-19. De ce unele persoane care sunt testate pozitiv cu coronavirusul nu se simt rău niciodată? Este vorba de un noroc genetic, tinerețe sau alt factor care ne scapă, se întreabă şi analizeazăNational Geographic.

Aproape 50% din persoanele care răspândesc coronavirusul se „simt bine” sâmbătă seară, dar până luni când manifestă simptomele COVID-19 – tuse, febră, oboseală – pot infecta pe numeroase alte persoane.

În același timp, cei care sunt infectați cu virusul dar nu se simt niciodată rău reprezintă până la 40% din totalul infecțiilor din Statele Unite, potrivit estimărilor Centrului Pentru Combaterea și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC).

Ceea ce îi derutează pe oamenii de știință este de ce aceste două grupuri – transmițătorii presimptomatici și cazurile asimptomatici – apar foarte frecvent şi încurcă toate încercările de a ţine pandemia sub control. În cazul altor viruşi, precum cei de răceală sau gripă, există răspândire silențioasă dar nu de asemenea proporţii.

Datele coronavirusului, aproape imposibil de cuantificat

O parte a problemei este dată de lipsa informațiilor privind modul în care se manifestă boala. Se ştie că pacienții în vârstă, obezi sau care suferă de probleme de sănătate precum astmul sau diabetul sunt mai predispuşi să dezvolte forme severe ale bolii. Dar cazurile de infectare fără a dezvolta simptome sunt foarte greu de înțeles.

Noile studii sugerează că o combinație de factori genetici, vârstă și particularități ale sistemului imunitar ar putea influența dezvoltarea unor simptome ușoare sau abia sesizabile.

Principala problemă în studierea transmiterii asimptomatice este depistarea frecevenţei cu care are loc. Este puţin probabil ca asimptomaticii care nu se simt rău să se testeze. Şi chiar şi în ţările unde s-au efectuat testări masive, precum China sau Islanda, nu s-au obţinut date certe.

Un motiv ar fi faptul că studiile nu urmăresc pacienții o perioadă suficientă de timp după testare încât să observe dacă au dezvoltat simptome ulterior.

Unnou studiu publicat în Natureestimează că 87% din persoanele infectate în Wuhan în primele zile ale pandemiei au eludat autoritățile deoarece nu se ştia de transmiterea presimptomatică a noului coronavirus.

Cu privire la persoanele infectate care nu se simt niciodată rău este încă neclar cât de contagioase sunt, deoarece cercetătorii au probleme în a documenta transmiterea bolii. CDC estimează că asimptomaticii sunt cu 75% la fel de infecțioși ca persoanele care dezvoltă simptomele însă avertizează că numărul se bazează pe o înțelegere precară a unor aspecte ale bolii.

Liliecii transportă coronavirusul fără a se îmbolnăvi

Este posibil ca asimptomaticii să nu care o încărcătură virală atât de mare a virusului de la bun început sau ca sistemele lor imunitare să se comporte precum cele ale liliecilor care sunt doar transportatori care nu se îmbolnăvesc.

„Liliecii nu se îmbolnăvesc deloc. Aceștia par să aibă un răspuns imunitar care le permite să blocheze virusul”, afirmă Stanley Perman, profesor de microbiologie și imunologie la Universitatea Iowa din SUA.

Aceste teorii ar putea face lumină asupra unornoi cercetări din Chinacare arată că indivizii asimptomatici au un răspuns imunitar general mai scăzut și produc mai puțin anticorpi, una din armele sistemului imunitar.

Biologia care ne scapă…

Oameni de ştiinţă încearcă de asemenea să înțeleagă cine are o probabilitate mai ridicată de a dezvolta o infecție „silențioasă”cu COVID-19. Tinerii sunt în mare parte cruțați de cele mai crunte efecte ale bolii potrivit uneianalize a dosarelor de sănătate a aproape 17,3 milioane de britanicicare a legat probabilitatea decesului de vârsta înaintată.

Când vine vorba de severitatea simptomelor „de departe cel mai puternic predictor este vârsta”, afirmă Paul Sax, director clinic la Divizia de Boli Infecțioase a spitalului Brigham din Boston și profesor de medicină la Harvard Medical School.

Însă resortul este mai complicat decât faptul că persoanele tinere sunt în general mai sănătoase. Potrivit unei teorii, cele mai vulnerabile persoane au mai mulți receptori ACE2, poarta prin care coronavirusul intră în celule. Adulții mai în vârstă au mai mulți astfel de receptori prin corp și nas decât tinerii. La fel este cazul și pentru persoanele obeze.

Alte cercetări sugerează că persoanele asimptomatice ar putea fi pur și simplu mai norocoase din punct de vedere genetic, unii oameni avândvariații ale genelor responsabile de receptorii ACE2care îi fac mai vulnerabili infecției cu proteina-spin a COVID-19, sau mai predispuși la inflamațiile care le afectează plămânii sau la îngustarea vaselor de sânge care îi face mai bolnavi.

O altă teorie care câștigă popularitate este că persoanele tinere au în general mai multe infecții respiratorii şi prin urmare antrenament imunitar, iar atunci când contractează COVID-19 pericolul este mai scăzut.
„Expunerea tinerilor lor la multiple coronavirusuri le oferă o protecție parțială împotriva COVID-19”, afirmă profesorul Sax.

Un alt studiu recent publicat în Natureafirmă că persoanele care s-au vindecat de anumite forme de coronavirusuri au o „celule T de memorie” preexistente care combat COVID-19 sau favorizeazădezvoltarea unor forme ușoare ale bolii.

Primele rapoarte din Italia și Spania afirmau că unele grupe sanguine sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a necesita spitalizare însăstudiile efectuate pe eșantioane mai mariau demontat ideea.

Rata infectării asimptomatice, de 70% în cazuri non-covid

Faptul că persoanele asimptomatice pot transmite și alte boli binecunoscute, tinde să fie neglijat de către oamenii de știință, întrucât studiile se concentrează de regulă pe pacienții grav bolnavi.

Un studiu comunitar din 2019 a încercat să documenteze răspândirea „subterană”. Proiectul a testat săptămânal 214 persoane în locații multiple din orașul New York pentru 18 virusuri respiratorii diferite. Cercetătorii au descoperit că în decurs de un an și jumătate un procent uimitor de 55% din cazurile pozitive nu prezentau simptome iar rata infecțării asimptomatice depășea 70% în cazul majorității virusurilor.

Nu avem însă un consens printre cercetători, în special în rândul celor care studiază gripa, despre cât de contagioase sunt aceste cazuri silențioase.

„E o dezbatere care există de mulți ani”, afirmă Ben Cowling, profesor și șef al departamentului de Epidemiologie și biostatistici la Școala de Sănătate Publică a Universității Hong Kong.

„În cazul gripei perioada de incubație este o zi sau două. Transmiterea are loc rapid iar majoritatea cazurilor sunt ușoare. Dacă găsești oameni cu gripă și încerci să depistezi unde au fost infectați este foarte dificil”, afirmă acesta.

Zona gri încurcă toate socotelile

În pofida provocărilor legate de urmărirea transmiterii COVID-19, Cowling afirmă că perioada de incubație de 14 zile le-a oferit oficialilor responsabili de sănătatea publică mai mult timp să conecteze punctele și „vâneze” cazurile asimptomatice.

Însă remarcabil este că atunci când li s-a spus unor persoane că sunt infectate acestea au ajuns la concluzia că de fapt nu sunt asimptomatice.

„Când au fost întrebate de simptome acestea și-au dat seama că nu se simt în apele lor”, afirmă Cowling, adăugând că „există o zonă gri unde poți avea simptome ușoare precum furnicături în gât sau o durere de cap și nu știi dacă este un simptom al unei infecții sau ceva ce s-a întâmplat fiindcă ai dormit prost”.

Această confuzie cu privire la simptomele clasice ale COVID-19 nu este surprinzătoare, având în vedere că lista este în continuă creștere. Acum includ pierderea gustului sau a mirosului, o erupție purpurie pe degetele de la picioare și chiar simptome gastro-intestinale, cum ar fi greață sau diaree. O lucrare recentă în Nature Medicine a arătat că şi persoanele fără simptome exterioare pot suferi leziuni pulmonare.

Cu alte cuvinte, ceea ce au crezut cercetătorii că sunt cazuri asimptomatice, ar putea fi de fapt ceea ce este cunoscut sub numele de paucisimptomatic. Mai exact, simptomele sunt atât de ușoare încât nu suspectezi niciodată o boală.

„Acestea sunt lucruri care te fac să nu te simți în apele tale, dar nu le dai crezare până nu eşti diagnosticat cu COVID-19”, spune Lauren Ancel Meyers, profesor de biologie integrativă la Universitatea din Texas din Austin, care studiază modelele bolii.

Obținerea unei mai bune înțelegeri a acestei zone gri poate fi esențială pentru a conține răspândirea virusului.

„Ar fi valoros să înțelegem ce simptome ușoare sunt comune, astfel încât să putem identifica și izola mai rapid oamenii”, spune Meyers. „Dacă există mai puține cazuri asimptomatice adevărate decât credem, acest lucru ar putea avea un impact enorm asupra predicțiilor noastre și a politicilor noastre de redeschidere.”