Analiză The Guardian: Uciderea lui Hassan Nasrallah pune Iranul în fața unei decizii cu potențial dezastruos și umilește SUA

Atacul aerian al Israelului asupra conducerii Hezbollah din Liban are implicații de amploare pentru Teheran și Washington. Când Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, a declarat vineri reporterilor la New York că zilele următoare vor determina calea Orientului Mijlociu, el nu ar fi putut să aibă mai multă dreptate, chiar dacă la acea vreme spera că Hezbollah și Israelul ar putea fi convinși să nu se mai atace, arată o analiză The Guardian.

Iranul se află într-o situație dificilă cu posibil impact asupra întregii regiuni

Acum, având în vedere că liderul Hezbollah Hassan Nasrallah a fost ucis, întreaga regiune, după 11 luni, a mai făcut un pas pe care se ferea să-l facă și a ajuns într-un loc în care nu a mai fost niciodată.

Toate privirile se vor îndrepta către răspunsul Teheranului. Acesta se confruntă cu decizia cu potențial rezultat dezastruos pe care a căutat întotdeauna să o evite și una pe care, în special noua sa conducere reformistă nu a dorit să o ia.

Chiar dacă pur și simplu condamnă cu furie Israelul pentru distrugerea piesei centrale a axei de rezistență pe care a construit-o laborios de-a lungul atât de mulți ani, sau dacă le cere altora să ia măsuri nespecificate, credibilitatea Iranului este în pericol.

Dar pragmatismul poate determina Iranul să sfătuiască Hezbollah să accepte pierderile și o încetare a focului care nu va aduce însă un armistițiu și în Gaza, obiectivul declarat al Hezbollah.

Dacă, pe de altă parte, Iranul lansează un atac militar direct împotriva Israelului, acesta ar trebui să fie semnificativ. Știe că va intra în luptă împotriva unei armate care și-a dovedit valoarea distrugătoare a capacităților sale tehnologice. Serviciul de informații israelian a pătruns în mod clar adânc în comunicațiile Hezbollah și e posibil să fi făcut același lucru și în cazul Teheranului.

Pentru noul președinte, Masoud Pezeshkian, ales mai ales după ce au fost oprite sancțiunile economice parțial prin construirea de relații mai bune cu Occidentul, moartea lui Nasrallah nu putea veni într-un moment mai rău.

Ministrul său de externe, Sayeed Abbas Araghchi, tocmai a petrecut o săptămână întreagă la New York, în cadrul adunării generale a ONU, întâlnindu-se cu politicieni europeni precum ministrul de externe al Germaniei, Annalena Baerbock și secretarul de externe britanic, David Lammy, în încercarea de a-i convinge să redeschidă discuțiile pentru a restabili acordul nuclear care a fost încheiat în 2015 – pe care Donald Trump l-a rupt în 2018.

Rafael Grossi, șeful inspectoratului nuclear al ONU, a fost impresionat de ceea ce a auzit de la întâlniri, spunând: „Cred că acesta este momentul în care se poate face ceva în privința problemei nucleare.

Avantajul domnului Araghchi este că știe totul despre acest proces, așa că îi permite să se miște mai repede”. Uciderea lui Nasrallah va face să fie mult mai greu pentru reformiști să convingă armata iraniană că pacea mai are vreun sens.

Pezeshkian se plânsese deja că a primit prea puțin în schimbul rugăminților occidentale de a nu căuta imediat răzbunare pentru uciderea lui Ismail Haniyeh, liderul Hamas asasinat de Israel la Teheran.

Pezeshkian a spus că i s-a promis că un acord de încetare a focului în Gaza care prevedea eliberarea ostaticilor și a prizonierilor politici palestinieni este la doar o săptămână sau două distanță.

Iranul consideră că SUA nu a făcut destule presiuni asupra lui Netanyahu

Acordul nu s-a materializat niciodată deoarece, potrivit Iranului, SUA au refuzat să facă presiunea necesară asupra lui Benjamin Netanyahu pentru a accepta condițiile de încetare a focului.

Dezamăgit deja o dată, Pezeshkian nu este înclinat să creadă că SUA pretinde că nu știa nimic despre planul de a-l ucide pe Nasrallah – și, oricum, chiar dacă Netanyahu e cel care i-ar fi comandat moartea dintr-o cameră de hotel din New York, bombele folosite în exploziile din Beirut erau furnizate de SUA.

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, le-a cerut musulmanilor sâmbătă „să fie alături de poporul libanez și de Hezbollah cu orice mijloace pe care le au la dispoziție și să-i ajute să se confrunte cu … regimul rău [a Israelului]”.

Pentru Washington, situația este o umilință la nivel diplomatic și o demonstrație a incapacității sau a refuzului său de a-și controla aliatul problematic.

Deocamdată singurul câștigător este Netanyahu

Netanyahu speră că i-a păcălit pe diplomații americani la New York. Departamentul de Stat al SUA insistă că a avut o înțelegere clară, pe baza conversațiilor cu Ron Dermer, ministrul afacerilor strategice al Israelului, și Netanyahu, că Israelul va accepta o încetare a focului de 21 de zile și, totuși, de îndată ce planul a fost anunțat, Netanyahu a renunțat la el.

În unele privințe, este punctul culminant a aproape 12 luni de strategie americană care acum s-a prăbușit. Din când în când, după atacurile din 7 octombrie ale Hamas, SUA i-au cerut Israelului să adopte o strategie diferită cu privire la livrarea de alimente în Gaza, zonele de protecție, o ofensivă terestră la Rafah, condițiile unei încetări a focului și, mai ales, evitarea escaladării conflictului.

De fiecare dată, Netanyahu a ascultat poziția SUA, a ocolit un răspuns clar și apoi a ignorat în cele din urmă Washingtonul. De fiecare dată, SUA – supărate și frustrate – și-au exprimat îndoieli cu privire la strategia lui Netanyahu.

Cu alegerile prezidențiale aproape și Netanyahu bucurându-se de o creștere a popularității interne – precum și cu câteva state arabe care deplâng dispariția lui Nasrallah – SUA par să aibă puține opțiuni disponibile. Netanyahu insistă că va câștiga și că se îndreaptă victoria totală.

În acest moment, cu excepția cazului în care Iranul va fi mai decis decât a fost până acum, Netanyahu este marele supraviețuitor care conduce lumea.