Analiză B1TV.RO: Este pregătită Europa să facă față unui șoc energetic dacă Rusia închide robinetul? Expert: “Este puțin probabil ca rușii să blocheze gazul. În acest fel își finanțează armata din Ucraina”

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către armata rusă, liderii celor mai puternice economii au lansat valuri succesive de sancțiuni, care au culminat cu scoaterea din SWIFT a unor bănci rusești și blocarea deținerilor Băncii Centrale a Federației Ruse. Războiul din Ucraina a căpătat astfel o nouă dimensiunea, cea a unei confruntări economice între UE și Federația Rusă.

Cât de pregătită este Europa în cazul unui șoc energetic provocat de Federația Rusă

Teama că Moscova poate folosi la rândul ei lvrările de petrol și de gaz ca o armă economică îi face pe mulți să se întrebe dacă Europa este pregătită să suporte până la capăt costurile acestui conflict.

Aproximativ 47% din gazul natural folosit în UE vine din Rusia.  Europa a intrat în sezonul de iarnă cu stocuri reduse de gaz natural folosit pentru încălzirea locuințelor și generarea de energie electrică. Scăderea producției interne de energie în Olanda, cererea în plină expansiune din Asia care a direcționat gazul spre est și problemele de întreținere la centralele nucleare franceze au condus la un deficit major care nu a fost anticipat. Când Rusia, de unde pleacă majoritatea conductelor de gaz, nu s-a grăbit să ajute cu aprovizionare suplimentară, prețurile au explodat.

Expert: Rusia nu își permite să oprească livrările de gaze

În ciuda acestor slăbiciuni, Ionuț Purica, expert pe probleme de energie și schimbări climatice în cadrul Institutului de Prognoză Economică din Academia Română, consideră că Federația Rusă nu își poate permite să blocheze în acest moment livrările de gaze către Europa, reprezentând prinicpala sură de finanțare a operațiunilor militare.

“Așa cum arată lucrurile în prezent este puțin probabil ca rușii să blocheze gazul. În acest fel își finanțează armata din Ucraina. În al doilea rând este vorba despre ieșirea gazului și este posibil ca state precum Ungaria sau Germania care primesc gaze din Rusia la un moment dat să zică: nu mai vrem gaz din Rusia, să oprească și alte conducte precum Nord Stream 1 sau conductele din Ucraina și să spună că au soluții alternative, cum este gazul lichefiat. E foarte clar că rușii dacă ajung să oprească gazul, trecând acum la capătul celălalt al conductei, înseamnă că au ajuns fără alte soluții de continuare a activității lor militare în Ucraina. În ultimele zile se pare că și-au crescut livrările de gaz și a mai scăzut prețul în Europa. Au nevoie de gaz, și atunci la prețuri mari, toată lumea se va uita spre gaz lichefiat”, a precizat Ionuț Purica pentru B1TV.RO.

Europa, principala piață pentru Gazprom

Mult timp s-a vorbit despre dependența Europei de gazul rusesc, însă politica energetică este un subiect sensibil și pentru decidenții de la Moscova. Europa este principala piață pentru Gazprom care furnizează până la 175 miliarde de metri cubi de gaz anual. Țările din Europa de Vest și Turcia au reprezentat aproximativ 78 % din exporturile companiei, în timp ce statele din Europa Centrală au preluat 22%.

Mai mult, dacă analizăm fundamentele regimului de la Kremlin ne vom da seama că pe termen lung este vitală pentru elita politică rusă să existe un flux continuu de venituri care să curgă dinspre occident. Nu trebuie să uităm că Vladimir Putin a folosit din plin exporturile de hidrocarbuni pentru a pune în practică în Rusia după anul 2000 un nou pact social care prevede renunțarea la aspirațiile către un regim democratic de către cetățeni, în schimbul  asigurării unui nivel înalt de bunăstare. Recesiunile care ar șubrezi economia Federației Ruse vor determina regimul condus de Vladimir Putin să se bazeze tot mai mult pe aparatul represiv pentru a supraviețui, ca într-un regim autoritar clasic.

De asemenea, Europa este mult mai bine pregătită să facă față unui șoc energetic, comparativ cu anul 2009, când Gazprom a oprit livrările prin Ucraina. O rețea densă de interconexiuni de gaz leagă acum țările izolate anterior.

Gazoducte a ocolit tot mai mult Ucraina. Statele europene au devenit mai interconectate

La începutul anilor 1990, după dezintegrarea Uniunii Sovietice și apariția Rusiei, Ucrainei și Belarusului ca state independente, peste 90% din exporturile de gaze rusești către Europa au fost livrate prin Ucraina. În perioada post-sovietică, deși Ucraina a rămas cea mai mare rută de export, Gazprom a urmărit mai multe proiecte pentru a-și reduce dependența de tranzitul ucrainean, inclusiv conducta Yamal-Europa (până în Germania prin Belarus și Polonia), conducta Blue Stream (direct din Rusia către Turcia sub Marea Neagră) și, bineînțeles, Nord Stream (direct din Rusia în Germania sub Marea Baltică). Două noi conducte,Nord Stream 2 (în paralel cu Nord Stream 1) și Turkish Stream (din Rusia în Turcia, sub Marea Neagră) au avut menirea de a spori capacitatea de export de gaze rusești.

Înainte de deschiderea Nord Stream 1 în 2011, aproximativ 80% din exporturile de gaze naturale ale Rusiei către Europa au tranzitat Ucraina, în 2019, doar  45% din aceste exporturi.

GNL, o alternativă la gazul rusesc

O alternativă mult invocată la gazul rusesc este gazul natural lichefiat (GNL) transportat din Orientul Mijlociu și mai ales din SUA. Acesta este o parte importantă a strategiei de diversificare energetică a UE și fiind a doua cea mai mare piață unică de gaze din lume, UE a devenit o opțiune atractivă pentru SUA.

Cu toate acestea, gazul lichefiat presupune o logistică și o tehnologie complexă care face greu de înlocuit gazele naturale transportate prin rețeaua de gazoducte, consideră Ionuț Purica:

“Problema gazului lichefiat, pe termen scurt este că numai Spania are suficiente terminale de primit gaz lichefiat, care vine din Qatar și din SUA. Germania va trebui să își construiască pentru că nu are suficiente terminale pentru a înlocui gazul care vine din Rusia, cantitativ vorbind. Spania nu este încă legată în mod suficient de mare cu Europa Centrală, prin Franța sau Italia. Vara asta am putea să constatăm o investiție masivă în terminale de primit gaz natural lichefiat. Evident, Algeria poate să își crească producția și să livreze prin Italia, Norvegia poate să își crească de asemenea producția”.

La nivel european sunt planificate investiții uriașe în dezvoltarea terminalelor, vitale pentru importurile de GNL. Dacă în prezent există 28 de astfel de terminale, alte 27 sunt planificate sau se află deja în construcție.

Schimbarea de paradigmă energetică

În 2021, 13 țări UE au importat un total de 80 de miliarde de metri cubi de GNL. Importurile de GNL au reprezentat 20% din totalul importurilor de gaze din afara UE în 2021. Cei mai mari importatori de GNL din UE au fost Spania (21,3 mld mcm), Franța (18,3 mld m3), Italia (9,3 mld m3), Țările de Jos (8,7 mld m3) și Belgia. (6,5 mld m3), o distribuție care urmează investițiile masive  în infrastructura specifică.

Importurile de GNL din SUA au crescut substanțial de la prima livrare din aprilie 2016. Datele arată că în 2021 exporturile americane de GNL către UE au înregistrat cel mai mare volum, ajungând la peste 22 de miliarde de metri cubi, cu o valoare estimată la 12 miliarde de euro. În ianuarie 2022, importurile au atins cel mai mare nivel lunar, însumând 4,4 miliarde de metri cubi. Până în ianuarie 2022, UE a importat peste 64 de miliarde de metri cubi de GNL din SUA din aprilie 2016.

Cu sau fără oprirea livrărilor de gaze rusești, datele vorbesc de la sine: “O să vedem niște schimbări de paradigmă energetică în viitorul apropiat”, concluzionează Ionuț Purica.