Analiză B1TV.RO // Emmanuel Macron plonjează cu un guvern minoritar în al doilea mandat prezidențial: Va intra Franța într-o nouă eră politică?

Cel de-al doilea mandat al lui Emmanuel Macron a intrat în linie dreaptă după ce președintele Franței a dat undă verde unei vaste remanieri guvernamentale, la începutul acestei săptămâni. Deși Elisabeth Borne a rămas la cârma cabinetului, importante schimbări de portofolii au avut loc la ministere cheie. Schimbarea a presupus în primul rând înlocuirea a trei miniștri care nu au reușit să fie realeși la alegerile legislative și a încercat să țină cont de noul echilibru de putere din cadrul Adunării Naționale.

Mai important însă este faptul că schimbările din cadrul guvernului de la Paris au confirmat singura opțiune pe care președintele a avut-o la îndemână, după ce a eșuat să formeze o coaliție care să îi asigure majoritatea parlamentară.

Opțiunea lui Emmanuel Macron, la începutul celui de-al doilea mandat

Emmanuel Macron a proclamat, luni, un fapt care era evident de zile întregi: niciun alt bloc mare de deputați din Adunarea Națională, aleasă luna trecută, nu a fost dispus să intre într-o coaliție cu guvernul său, devenit acum minoritar. Deși partidele pro-Macron, reunite în coaliția Ensemble! (Împreună!), rămân principala forță parlamentară, cu 246 de aleși din 577, pierd majoritatea absolută. Mai mult, niciuna din forțele politice parlamentare nu au acceptat o formă de coalizare cu susținătorii președintelui.

Externe - 31 mar, 21:25

CTP: Trump a încercat să dea o lovitură de stat și a scăpat de consecințele juridice câștigând alegerile. SUA au azi un președinte infractor, condamnat în alt dosar. Trump a instituit o nouă paradigmă la nivel mondial / Legătura cu Marine Le Pen (VIDEO)

Elisabeth Borne se va lupta, așadar, alături de cei aproape 250 de deputați de care dispune să convingă parlamentari din dreapta și din stânga spectrului politic pentru aprobarea unor măsuri urgente, cum ar fi pachetul anti-inflație sau noile decizii care să permită gestionarea celui de-al șaptelea val de Covid-19.

Guvernul de la Paris plonjează către o posibilă nouă eră în viața politică franceză, iar una dintre consecințe poate fi declanșarea unei perioade de instabilitate, în unul dintre cele mai stabile sisteme politice democratice. Un indiciu al lipsei de susținere parlamentară este inclusiv faptul că discursul de politică generală rostit de Elisabeth Borne în faţa deputaţilor, miercuri după-amiază, nu a fost urmat, aşa cum cereau unii adversari politici, de un vot de încredere.

Pentru a înțelege exact consecințele pe care rezultatul alegerilor legislative de luna trecută le-a avut asupra jocului politic francez actual trebuie să ne întoarcem la principiile fondatoare ale Republicii a V-a.

Urmează o nouă eră politică în Franța?

Când Charles de Gaulle a redactat constituția modernă franceză în 1958, a căutat să pună capăt instabilității parlamentare care a cauzat blocaje regimului politic anterior. Franța s-a transformat de atunci într-una dintre cele mai stabile sisteme din Europa, în care alegerile generale au oferit rezultate clare. Semi-prezidențialismul francez a reușit până acum să asigure o importantă predictibilitate, pentru că șeful statului a confiscat în practică puterea legislativă bazându-se pe o majoritate parlamentară pro-prezidențială.

Acum însă funcționarea Guvernului și procesul decizional nu vor mai fi la fel de simple. Rezultatul electoral dezastruos pentru președinte i-a slăbit stilul său de guvernare de sus în jos, pentru că nu mai poate ocoli dinamica parlamentară și nu mai poate trata Adunarea Națională ca o simplă adunare notarială. Potrivit unor analiști, Franța va semăna politic mai mult cu perioada anilor 1950, înainte ca Charles de Gaulle să inventeze o președinție atotputernică.

Președintele trebuie să se adapteze acum la rolul de arbitru și să renunțe la tentația de a acapara pârghiile decizionale. Contextul pentru această evoluție este unul dificil. Parlamentele divizate sunt prin natura lor conflictuale, iar Franța riscă să intre într-o perioadă de confuzie politică într-un moment în care Europa se confruntă cu un război terestru, cu o inflație galopantă, cu o reapariție a pandemiei de Covid-19 și cu posibilitatea unei recesiuni globale.

Instabilitate politică sau consens

Există îngrijorări serioase privind un blocaj în care guvernul minoritar va învinovăți opoziția pentru eșecul de a guverna eficient, iar opoziția divizată va încerca să blocheze guvernul într-o așa măsură încât scenariul declanșării unor noi alegeri legislative în viitorul apropiat devine unul realist.  Franța ar putea să calce din acest punct de vedere pe urmele Belgiei, unde în perioada 2018-2020 nu a existat un guvern oficial, în plină criză sanitară.

Sursa foto: Andrei Țăranu. Facebook

Un scenariu mult mai optimist ar putea fi o întoarcere la cultura consensului parlamentar, care nu este chiar atât de străină Franței, așa cum susține politologul Andrei Țăranu, într-o opinie pentru B1TV.RO:

“Franța va mai trebui să treacă printr-un purgatoriu la nivelul partidelor politice. Acum 20 de ani Franța era exemplul clar pentru ceea ce se numește multi-partidism perfect. Aveau atât de multe partide și din cauza asta acestea erau forțate să facă coaliții.

Începând însă cu Sarkozy am avut o perioadă cu partide majoritare la guvernământ. Este foarte posibil ca de fapt Franța să se întoarcă în urmă cu 20 de ani la sistemul de coaliții, ceea ce ține oarecum de logica Republicii a V-a. Ceea ce ar trebui gândit este raportul dintre președinte și partidele politice. Până acum avem un președinte a cărui partid a pierdut majoritatea absolută. Privim asta ca pe o catastrofă pentru că am uitat câte ceva din istoria democrației franceze”.