Președintele Putin a anunțat o „mobilizare parțială” a forțelor care vor fi trimise în Ucraina și a avertizat că va folosi „toate mijloacele pe care le avem” pentru a apăra teritoriul rus, stârnind îngrijorări în întreaga lume.
Dar, ca și în cazul avertismentelor anterioare, analiștii citați de BBC sugerează că acțiunile sale ar trebui probabil interpretate ca un avertisment adresat altor țări de a nu-și intensifica implicarea în Ucraina, mai degrabă decât ca un semnal al dorinței de a folosi arme nucleare.
Armele nucleare există de aproape 80 de ani și multe țări le consideră un factor de descurajare care continuă să le garanteze securitatea națională.
Toate cifrele referitoare la armele nucleare sunt estimări, dar, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, Rusia are 5.977 de focoase nucleare – dispozitivele care declanșează o explozie nucleară -, deși această cifră include aproximativ 1.500 de focoase care sunt retrase și urmează să fie dezmembrate.
Din cele aproximativ 4.500 rămase, majoritatea sunt considerate arme nucleare strategice – rachete balistice, sau rachete, care pot fi țintite la distanțe mari. Acestea sunt armele asociate de obicei cu războiul nuclear.
Restul sunt arme nucleare mai mici, mai puțin distructive, destinate utilizării pe distanțe scurte pe câmpurile de luptă sau pe mare.
Experții estimează că aproximativ 1.500 de focoase rusești sunt în prezent „desfășurate”, adică amplasate în baze de rachete și bombardiere sau pe submarine pe mare.
Nouă țări au arme nucleare: China, Franța, India, Israel, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia, SUA și Regatul Unit.
China, Franța, Rusia, SUA și Regatul Unit se numără, de asemenea, printre cele 191 de state semnatare ale Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP).
Conform acestui acord, acestea trebuie să își reducă stocurile de focoase nucleare și, teoretic, se angajează să le elimine complet. Și a redus numărul de focoase stocate în aceste țări începând cu anii 1970 și 1980.
India, Israel și Pakistan nu au aderat niciodată la TNP – iar Coreea de Nord a părăsit acest acord în 2003.
Israelul este singura țară dintre cele nouă care nu și-a recunoscut niciodată în mod oficial programul nuclear, dar este acceptat pe scară largă că deține focoase nucleare.
Chiar și cel mai mic focos nuclear poate provoca pierderi uriașe de vieți omenești și consecințe de durată.
Bomba care a ucis până la 146.000 de persoane în Hiroshima, Japonia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, avea 15 kilotone. Iar focoasele nucleare din zilele noastre pot fi de peste 1.000 de kilotone.
Se așteaptă ca puține persoane să supraviețuiască în zona de impact imediat al unei explozii nucleare.
După o străfulgerare orbitoare, se produce o minge de foc uriașă și un val de explozie care poate distruge clădiri și structuri pe o rază de câțiva kilometri.
Argumentul pentru menținerea unui număr mare de arme nucleare a fost acela că, dacă ai capacitatea de a-ți distruge complet inamicul, îl vei împiedica să te atace.
Cel mai faimos termen pentru acest lucru a devenit distrugere reciprocă asigurată (Mad).
Deși au existat numeroase teste nucleare și o creștere constantă a complexității lor tehnice și a puterii de distrugere, armele nucleare nu au mai fost folosite într-o confruntare armată din 1945.
Politica rusă recunoaște, de asemenea, că armele nucleare au doar rol de descurajare și enumeră patru cazuri de utilizare a acestora:
– lansarea de rachete balistice care atacă teritoriul Federației Ruse sau al aliaților săi
– utilizarea de arme nucleare sau alte tipuri de arme de distrugere în masă împotriva Federației Ruse sau a aliaților săi
– un atac asupra unor situri guvernamentale sau militare critice ale Federației Ruse care amenință capacitatea sa nucleară
– o agresiune împotriva Federației Ruse prin utilizarea de arme convenționale, atunci când însăși existența statului este în pericol.