Campania prezidențială de succes a lui Aleksandr Lukașenko din 1994 ajungea în Gomel, al doilea oraș ca mărime din Belarus, unde „s-a întâmplat ceva magic”. Aleksandr Feduta, managerul său de campanie la acel moment, susține că momentul „magic” s-a petrecut atunci când liderul autoritar de la Minsk a început să se adreseze mulțimii de circa 4.000 de oameni de pe stadionul municipal, transmite Euronews.
„A vorbit trei ore și jumătate. Când și-a dat jos jacheta după discurs, era ud leoarcăpe dinăuntru, dar a fost ca un miracol pentru că oamenii au început să se îndrepte spre el. Au întins mâinile ca să îl atingă. Câțiva i-au oferit pașapoartele lor sau chiar bancnote de 100 de dolari pentru autografe. PE atunci, salariul mediu în Belarus era de circa 30 de dolari”, susține Aleksandr Feduta.
Pe vremuri, susține Feduta, Aleksandr Lukașenko era „cel mai talentat populist” – un om ascultat de oameni, ce a fost chemat să apere poporul după destrămarea Uniunii Sovietice.
Într-un Belarus dominat de o sărăcie extremă în 1994, cu privatizările amenințând locurile de muncă ale multor angajați din companiile masive de stat, Lukașenko le-a promis oamenilor că „îi va pedepsi pe cei care le-au furat locurile de muncă”.
„Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, ci cu oamenii împotriva celor care îi fură și îi înșală”, spunea Lukașenko pentru The New York Times, în primul său an electoral.
„Nu avea o politică clară”, spune Feduta. „În schimb, asculta ceea ce vor oamenii și își adapta programul de campanie astfel încât să le introducă revendicările. Era un bun ascultător, dar după ce a fost ales, a început să confiște puterea și a încetat să mai asculte. Acum, el nu poate înțelege că oamenii nu îl mai iubesc. El crede că oamenii vor același lucru pe care îl voiau și în 1994. El nu poate înțelege că lucrurile se schimbă”, mai spune fostul manager de campanie al lui Lukașenko.
Deși Lukașenko s-a temut de colapsul Uniunii Sovietice, el nu a avut viziuni ideologice pe cât de proeminente le-ar putea crede lumea, spune Feduta. De asemenea, adăugă acesta, Lukașenko nu a înțeles libertatea pentru că simțea că oamenii au avut într-adevăr multă libertate sub fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov, dar în viziunea sa acest lucru nu a ajutat la eliminarea sărăciei.
„Potrivit lui Lukașenko, oamenii aveau nevoie de muncă, de un salariu și să înțeleagă că guvernul îi va proteja. Deși viziunea oamenilor s-a schimbat, percepția sa nu a făcut-o”, a mai adăugat Aleksandr Feduta.
Lukașenko a rămas la putere încă de la victoria sa din 1994, dar nu se poate spune același lucru și despre calitatea sa de ascultător, lucru evidențiat și de atitudinea față de protestele masive anti-regim, care au izbucnit odată cu pretinsa sa victorie covârșitoare de la alegerile prezidențiale din 9 august.