Alegerile din Franța: partidul lui Macron pierde teren și toată țara se pregătește de un blocaj politic ca în perioada Mitterrand-Chirac

În timp ce guvernul centrist încearcă cu disperare să evite criza politică spre care se îndreaptă Franța, premierul Elisabeth Borne și-a depus demisia dar a fost refuzată de Macron iar asta nu-l ajută deloc să negocieze cu stânga sau dreapta căci toți consideră că Borne trebuie să plece.

Nici Mélenchon, nici Le Pen nu vor să-l asculte pe Macron

Nici stânga lui Jean-Luc Mélenchon, nici extrema dreaptă a lui Marine Le Pen nu sunt dornice să lucreze cu Macron. Emmanuel Macron s-a consultat pe rând cu liderii partidelor pentru a găsi „soluții constructive” pentru a evita blocajul politic în absența unei majorități în parlament. Însă până și republicanii l-au refuzat. Liderul republicanilor, Christian Jacob, a spus că partidul de dreapta refuză să facă vreun pact.

El a fost succedat de socialistul Olivier Faure, care i-a explicat lui Emmanuel Macron că socialiștii sunt „dispuși” să „avanseze” dacă guvernul ia măsuri privind puterea de cumpărare, în special o creștere a salariului minim.
Elisabeth Borne, care a fost aleasă la limită duminică în Calvados nu participă la întâlniri cu partidele politice. Macron a refuzat cererea de demisie a premierului Elisabeth Borne motivând: „am făcut asta pentru ca guvernul să poată rămâne la datorie și să acționeze în aceste zile”, potrivit Elysée. Însă liderul LFI – Jean Luc Mélenchon a declarat: „Doamna Borne nu are legitimitatea de a continua să conducă guvernul” așa că și în zona de stânga ușa pare trântită în fața negocierilor.

De altfel nici NUPES nu stă foarte bine la capitolul negocieri interne, propunerea lui Jean-Luc Mélenchon de a construi un grup parlamentar unic care să fie opoziția lui Emmanuel Macron nu a fost îmbrățișată de colegii de alianță, ieri. Chiar dacă asta înseamnă că partidul RN condus de Marine Le Pen devine a doua forță din Palatul Bourbon. Iar Marine Le Pen a avertizat că este hotărâtă să „blocheze toate reformelor dăunătoare (…), în primul rând pensionarea la 65 de ani”.

De ce vrea toată lumea Comisia de Finanțe din Adunarea Națională a Franței?

Și desigur, bătălia pentru posturile cheie din Adunarea Națională este abia la început. În joc se află președinția Adunării Naționale, precum și Comisia de Finanțe. Cei de la RN susțin că acest din urmă post revine de drept partidului lor, datorită statutului de cel mai mare partid din opoziție, dar deputata Clémentine Autain (LFI) a reamintit pe Twitter că „nu cel mai mare partid de opoziție [câștigă], ci candidatul care primește cele mai multe voturi, deputații majoritari neparticipând la vot”.

Miza de conducere a Comisiei de Finanțe este uriașă, această poziție, acordată unui membru al opoziției, permite mijloace importante de anchetă, inclusiv posibilitatea de a solicita toate documentele statului. Și pot fi inițiate misiuni de informare și comisii de anchetă.

Franța se confruntă cu un blocaj, cu imobilismul

Franța nu este incapabilă să aibă un guvern fără o majoritate absolută. Dar va fi foarte greu să voteze legi, mai ales legile nepopulare. „Nu ne confruntăm cu haos sau criză, ci mai degrabă cu imobilism, un pic ca în timpul coabitării Mitterrand-Chirac, între 1986 și 1988.”, spune cercetătorul Olivier Rozenberg, profesor asociat la Centrul de Studii Europene și Politici Comparate și specialist în parlamentele din Europa, într-un interviu pentru franceinfo.

Întrebat ce se întâmplă dacă niciun partid din afara coaliției prezidențiale nu acordă încrederea guvernului, Rozenberg a spus că guvernul va trebui să negocieze de la caz la caz pentru fiecare act normativ în parte, făcând compromisuri asupra conținutului textelor, fără să existe o coaliție formală. „Acest lucru nu este imposibil, dar înseamnă mai puține legi și multe negocieri.” Doar că în această situație guvernul va fi fragil, pentru că, matematic, parlamentarii LR, RN și cei de la NUPES au numărul necesar de locuri în Adunarea Națională pentru a vota o moțiune de cenzură. Din 2008, majoritatea dispune de un instrument foarte eficient împotriva indeciziilor privind votul legilor, care constă în stabilirea unui timp maxim de dezbatere în ședință. Apoi, majoritatea mai poate cere și o a doua deliberare în caz de dezacord cu rezultatul unui vot.

Partidul lui Mélenchon a anunțat deja că va depune o moțiune de cenzură pentru data de 5 iulie, susținută de altfel de PCF, și este probabil că RN și majoritatea deputaților Nupes vor vota în favoarea acesteia.

Ce poate face Macron, ce ar putea să facă opoziția

Opoziția dispune de numărul necesar de voturi pentru a da jos guvernul, dar, în același timp, deputații sunt încă reticenți în a dizolva guvernul, pentru că așa ceva ar duce inevitabil spre o criză politică. Deputații LR care tocmai au fost realeși, s-ar putea să nu dorească să își pună din nou în joc funcțiile. Și oricum, dacă guvernul ar fi răsturnat acest lucru ar duce la dizolvarea Adunării Naționale și organizarea de noi alegeri.

Macron poate dizolva Adunarea Națională oricând dorește însă se presupune că va aștepta o criză, va arăta că are mâinile legate de opoziție și îi va face pe cetățeni responsabili de soarta țării. În cazul unei crize financiare, de exemplu, dacă Franța ar avea probleme în a-și finanța datoria, Emmanuel Macron ar avea un argument puternic pentru a merge în fața alegătorilor și a spune: „Haideți, să terminăm cu joaca, capacitatea de a finanța pensiile este în joc”.