Alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii se desfășoară de o manieră unică în lume, locatarul de la Casa Albă fiind ales, de fapt, indirect de cetățeni, prin intermediul electorilor. Criticii sistemului afirmă că nu este tocmai normal ca președintele să nu fie dat de votul direct al majorității cetățenilor, pe când susținătorii afirmă că astfel se asigură buna reprezentare inclusiv a statelor mici. Scrutinul are loc din patru în patru ani, în prima zi de marți din luna noiembrie.
De data aceasta, pentru fotoliul de la Casa Albă se înfruntă candidatul republican Donald Trump, actualul președinte, și candidatul democrat Joe Biden, fost vicepreședinte în mandatul lui Barack Obama. Americanii își pot exprima opțiunea anticipat sau prin prezența la urne pe 3 noiembrie. Câștigător va fi cel care va reuși să obțină votul a minim 270 de electori din totalul de 538.
Pentru a-și alege președintele, Statele Unite ale Americii folosesc un sistem de vot numit colegiu electoral. Fiecărui stat îi este rezervat un anumit număr de electori, în funcție de numărul de reprezentanți din Congres. Astfel, fiecare stat are automat doi senatori, indiferent de populație, și un număr de membri în Camera Reprezentanților care este proporțional cu numărul locuitorilor.
Acesta este și motivul pentru care unele state au mai mulți electori decât altele. Excepție e districtul Columbia, care are trei electori, deși nu are niciun membru cu drept de vot în Congres.
În total, sunt 538 de electori. Dacă un candidat obține cele mai multe voturi într-un stat, obține automat electorii din acel stat. Ca să ajungă președinte, trebuie să-i câștige pe 270 dintre ei.
Votul e pe principiul „câștigătorul ia tot”. Asta înseamnă că dacă într-un stat un candidat ia chiar și cu un singur vot mai mult decât contracandidatul său, el obține, în fapt, toate voturile de electori alocate acelui stat.
Deci faptul că un candidat obține cele mai multe voturi din partea cetățenilor la nivel național nu-i garantează automat victoria în alegeri. Important este aici ca un candidat să câștige cât mai multe state cu cât mai mulți electori. Dacă un candidat câștigă mai multe state, dar cu electori puțini, el pierde alegerile.
Candidatul câștigător își preia abia în luna ianuarie mandatul de patru ani.
De exemplu, în 2016, democrata Hillary Clinton a obținut cu aproape trei milioane de voturi mai mult decât republicanul Donald Trump și tot degeaba. Asta pentru că Trump a reușit să se impună în 30 de state și a adunat 304 voturi ale electorilor.
În 2000, democratul Al Gore a avut un avans de peste 500 de voturi în fața republicanului G.W. Bush, dar acesta din urmă a câștigat scrutinul deoarece a obținut cu 5 electori mai mulți.
Criticii sistemului acuză că nu este corect ca președintele să nu fie ales direct de cetățeni. În schimb, susținătorii afirmă că astfel este asigurată respectarea părerii cetățenilor din statele mai mici.
Statele care pot influența decisiv rezultatul alegerilor sunt, evident, cele care au cei mai mult electori. De asemenea, pot înclina balanța și statele ai căror cetățeni nu sunt tradiționali republicani sau democrați, ci oscilează de la un scrutin la altul, în funcție de candidați.
La alegerile din acest an, statele-cheie sunt: Arizona, Wisconsin, Michigan, Pennsylvania, Carolina de Nord, Georgia și Florida. Prin urmare, nici nu e de mirare că ambii candidați și-au cheltuit bună parte din bugetul de campanie pe alegătorii de aici.