Al Jazeera, despre povestea mai puțin știută a negocierilor dintre talibani și americani, pentru construirea unei conducte care să traverseze Afganistanul

În 1989, retragerea trupelor sovietice din Afganistan a marcat sfârșitul unei ocupații violente începute cu 10 ani înainte, dar a creat și un vid de putere, iar mai multe grupări au ajuns în conflict. Dacă în nordoamenii s-au adunat în jurul grupării conduse de Ahmed Shah Masood, în sud și est, până în 1994, s-a conturat o altă mișcare, cea a talibanilor sprijiniți de Pakistan, notează Al Jazeera.

După ce Cortina de Fier a căzut, compania petrolieră americană Unocal a început să caute în fostele teritorii sovietice oportunități și a ajuns astfel la rezervele de petrol din Turkmenistan. Planul Unocalera de a construi două conduce, una de petrol și una de gaze, care să treacă prin Turkmenistan, Afganistan, Pakistan și India. Afganistanul ar fi trebuit să câștige 400 de milioane de dolari anual, fapt ce ar fi sporit considerabil veniturile conducerii de la acea vreme.

Wakil Ahmad Muttawakil, fost ministru de Externe taliban, a declarat că talibanii erau interesați de o înțelegere cu Unocal deoarece considerau că aceasta ar putea ajuta la reconstrucția țării, la dezvoltarea sa economică.

Externe - 10 sep, 18:24

„Dacă nu putem vorbi, de ce să trăim?”: Mărturiile dureroase ale femeilor din Afganistan, după noua lege talibană

Totuși, între timp se crease acel vid de putere prin retragerea sovieticilor, iar impresia generală era aceea că Unocal colabora cu guvernul american pentru a-i promova pe talibani drept singura sursă de stabilitateși unicul grup care ar trebui să controleze Afganistanul.

Chiar și după ce planurile de formare a unui guvern unic recunoscut de ONU au eșuat și talibanii l-au executat pe fostul președinte Mohammed Najbullah, Unocal a continuat cu planurile sale.

Între timp, un nou personaj a început să revină în prim plan: Osama bin Laden.

Administrația Clinton, conștientă de importanța lucrărilor de construcție a unei conducte, a continuat să influențeze regimul taliban. Totuși, atacul din 1998 asupra ambasadei SUA din Nairobi, revendicat de al-Qaeda, a schimbat totul. Planurile de susținere a ascensiunii talibanilor spre putere în speranța ”stabilității” s-au întors împotriva lor.

Nancy Soderberg, fost ambasador american la Națiunile Unite, a declarat că atacurile ce au urmat asupra ambasadelor SUA din Tanzania și Kenya nu au făcut decât să întrepte americanii pe calea războiului împotriva lui bin Laden. ”Din acel moment, noi ne-am propus chiar să-l ucidem”, a spus Soderberg.

În 1997, Bill Clinton a ordonat atacarea pozițiilor Al-Qaeda din Afganistan. Bin Laden a scăpat atunci, iar Unocal a decis să renunțe la planurile sale.

Cu negocierile aflate în impas și cu amenințarea al-Qaeda planând asupra guvernului american, Statele Unite aveau nevoie de un motiv să invadeze Afganistanul, iar bin Laden l-a oferit pe 11 septembrie.

Deși scopul declarat al invaziei a fost acela de a elimina al-Qaeda, împiedicând-o să aibă o bază operațională prin înlăturarea regimului taliban, gruparea a pretins că adevărul este altul: atacul asupra Turnurilor Gemene a fost o replică la amenințările cu atacarea Afganistanului lansate de administrația Bush.

Potrivit unor surse, oficialilor talibani li s-a spus că au de ales între ”un covor de aur” și ”un covor de bombe”. Discuțiile privind reluarea proiectului conductei au rămas în aer și acum.

”Nu este exclus ca talibanii să revină la putere. Ei există acolo, nu pleacă și, pentru a avea pace – nu neapărat prosperitate, încă, în Afganistan – vor trebui să joace un rol în acea societate”, a mai completat Nancy Soderberg, citată de Al Jazeera.