AFP: După 20 de ani de la invazia SUA, Irakul este marcat de război și se confruntă cu instabilitate și corupție

Irakul marchează luni 20 de ani de la începutul invaziei conduse de SUA care l-a răsturnat pe dictatorul Saddam Hussein, dar nu sunt prevăzute sărbători oficiale. Țara bogată în petrol rămâne traumatizată de anii de război, ocupație și răzbunări sângeroase care au urmat operațiunii lansate la 20 martie 2003.

Operațiunea Iraqi Freedom a fost lansată cu o invazie terestră condusă de 150.000 de soldați americani

Irakul încă se luptă cu o serie de provocări care marchează țara, de la instabilitatea politică la sărăcie și corupție galopantă.

Prim-ministrul Mohamed Shia al-Sudani, care este susținut de o coaliție pro-iraniană, nu a vorbit despre invazia americană, ci doar despre „căderea regimului dictatorial” al lui Saddam, care a fost ulterior prins, judecat și executat.

Externe - 28 oct, 13:07

Irak s-a plâns la ONU că Israel s-a folosit de spațiului său aerian pentru atacul asupra Iranului. Spațiul aerian era păzit de SUA

În cadrul unei conferințe la Bagdad, în ajunul aniversării, Sudani a declarat: „Ne amintim durerea și suferința poporului nostru în acei ani care au fost dominați de războaie fără sens și sabotaje”.

Americanii s-au implicat în război sub conducerea președintelui de atunci, George W. Bush, și a luat amploare în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite de către grupul militant Al-Qaeda al lui Osama bin Laden.

Bush, susținut de premierul britanic Tony Blair, a argumentat că Saddam reprezenta o amenințare majoră și că dezvolta arme de distrugere în masă, deși niciuna nu a fost găsită vreodată.

Operațiunea Iraqi Freedom a fost lansată cu o invazie terestră condusă de 150.000 de soldați americani și 40.000 de soldați britanici, precum și cu bombardarea „șocantă și înfricoșătoare” a unor obiective strategice.

În trei săptămâni, regimul lui Saddam a căzut, iar forțele de invazie au preluat controlul asupra capitalei Bagdad la 9 aprilie.

Imagini televizate transmise în întreaga lume au arătat în scurt timp pușcașii marini americani dărâmând o statuie uriașă a lui Saddam, iar mai târziu Bush declarând „Misiunea îndeplinită”, în timp ce se afla la bordul unei nave de război americane.

Dar invazia a declanșat dezordine și jafuri la scară largă, haosul fiind agravat de decizia SUA de a desființa statul irakian, partidul de guvernământ și aparatul militar, arată AFP, citat de France24.

Demersul declarat al SUA de a aduce democrația liberală în Irak a fost curând deraiat de violențe și conflicte sectare, în timp ce militanții șiiți se luptau cu grupurile sunnite.

Se estimează că 100.000 de civili irakieni au murit în război

Până la plecarea trupelor americane, în 2011, războiul a provocat moartea a peste 100.000 de civili irakieni, potrivit grupului Iraq Body Count, în timp ce pierderile americane au ajuns la aproape 4.500 de persoane.

În Irakul de astăzi, teoretic au loc alegeri, pluralitatea politică este încurajată și libertatea de exprimare este garantată în mod oficial.

Dar, în practică, politica irakiană rămâne haotică și afectată de conflicte sectare și etnice.
Proteste antiguvernamentale majore au izbucnit la sfârșitul anului 2019, ceea ce a dus la o nouă vărsare de sânge pe străzi.

Prezența la vot a fost scăzută la alegerile legislative din octombrie 2021, care au declanșat noi lupte interne și violențe înainte ca un guvern să fie în cele din urmă format un an mai târziu.

O treime din populația Irakului trăiește în sărăcie, serviciile publice sunt în mare parte absente, iar țara bogată în energie suferă frecvent pene de curent, în special în timpul căldurii extreme din timpul verii.

Nepotismul și corupția sunt în continuare foarte răspândite în Irak, unde posturile râvnite în sectorul de stat umflat sunt adesea obținute prin legături personale, în timp ce șomajul în rândul tinerilor este galopant.

Guvernele succesive „nu au reușit să lupte împotriva corupției”, declară Abbas Mohamed, un inginer din Bagdad în vârstă de 30 de ani. „Mergem din rău în mai rău. Niciun guvern nu a dat nimic oamenilor”.

„Ne-am bucurat când regimul a căzut, deoarece credeam că Irakul se va îmbunătăți”, a spus el, „dar până acum am suferit doar”.