Acordul UE privind livrările de muniții pentru Ucraina riscă să fie blocat. Răbdarea se epuizează la Kiev pe măsură ce luptele devin tot mai intense

Planul UE de un miliard de euro care ar urma să fie investiți în cumpărarea în comun de muniție pentru Ucraina blochează în mod paradoxal livrarea la timp de armament pentru trupele care luptă împotriva armatei ruse.

În ciuda unui acord politic la care s-a ajuns în urmă cu o lună, proiectul generează noi întârzieri care contrastează puternic cu evoluțiile brutale de pe câmpul de luptă. Asta după ce Franța insistă ca armamentul livrat să fie fabricat 100% în cadrul blocului UE și să nu includă armament din alte state chiar partenere UE, precum SUA sau Marea Britanie, scrie euronews.com.

În acest context, răbdarea de la Kiev se epuizează: într-o mustrare neobișnuit de dură, ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a deplâns deschis impasul prelungit ca fiind „frustrant”. „Pentru Ucraina, costul inacțiunii este măsurat în vieți umane”, a spus Kuleba joi.

Cum a ajuns planul UE de înarmare a Ucrainei să blocheze ajutorul militar

Comentariul a provocat un apel telefonic a doua zi cu Josep Borrell, șeful politicii externe al UE, care a promis că blocul va „face tot posibilul pentru a livra rapid armament”.

În centrul disputei aflate în desfășurare se află idealul „autonomiei strategice”, un concept de politică care presupune că Uniunea Europeană ar trebui să devină mai independentă, în special în chestiunile de apărare, unde a stabilit de decenii o alianță cu Statele Unite.

Acest concept, care deocamdată rămâne o aspirație teoretică mai degrabă decât o realitate politică, și-a făcut loc în schema de achiziții de 1 miliard de euro concepută de Bruxelles la începutul acestui an pentru a cumpăra în mod colectiv obuze de artilerie de calibru 155 mm și, eventual, rachete, pentru a ajuta ca Ucraina să reziste înaintării trupelor ruse.

Ucraina a cerut UE să furnizeze peste 250.000 de obuze de acest fel pe lună, al căror cost variază între 2.000 și 4.000 de euro pe unitate.

Acordul inițial cu UE prevedea că țările participante, împreună cu Norvegia, vor cumpăra muniția doar de la companiile de apărare cu sediul în bloc, excluzând efectiv industria de arme a partenerilor precum SUA, Regatul Unit, Israel și Coreea de Sud.

Dar, în ultimele zile, contururile exacte ale acestei etichete „Made in Europe” au provocat o scindare între statele membre, cărora li se cere prin lege să cadă de acord în unanimitate asupra oricărei măsuri de politică externă.

Vorbind cu condiția anonimatului pentru a-și exprima opiniile într-o manieră mai sinceră, diplomații au pictat o imagine a narațiunilor conflictuale cu o singură țară în epicentru: Franța, unul dintre cei mai înverșunați, dacă nu cel mai înverșunat, susținător din spatele conceptului de „autonomie strategică”. ‘

Potrivit versiunii descrise de mai mulți diplomați din diferite state membre, Franța cere ca lanțul de aprovizionare al producției de muniție să fie în întregime european, inclusiv aprovizionarea cu componentele cheie necesare pentru construirea obuzelor de artilerie.

„Ei vor un lanț de aprovizionare 100% al UE”, a declarat un diplomat pentru Euronews, regretând ceea ce a fost descris drept „amendamente franceze fără sfârșit”.

Dar aceste afirmații au fost descrise drept „gunoaie” și „imposibile” de o altă sursă diplomatică care a insistat că nu a fost prezentat un astfel de plan de a renunța la actualul acord care ia în considerare limitările actuale ale industriei europene în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare.

În schimb, ei arată cu degetul spre Polonia, o țară cunoscută pentru atitudinea sa dura împotriva Rusiei, ca fiind una dintre cei care rezistă în spatele blocajului, o acuzație pe care Varșovia o neagă vehement.

Diplomatul a mai sugerat că unele state membre ar putea încerca să se întoarcă la acordul inițial pentru a cumpăra numai de la producătorii din UE.

Poziția Franței rămâne ambiguă în ochii altor capitale, dar se spune că a câștigat sprijinul cu tact al Greciei și Ciprului, deși sprijinul acestora nu este absolut, înțelege Euronews.

Ca răspuns la presupusa cerere franceză, țările din nordul și estul Europei pledează pentru pragmatism pentru a livra obuze de artilerie în Ucraina cât mai repede posibil din punct de vedere material.

Deși există un consens general asupra faptului că industria europeană ar trebui să fie prioritară, opiniile divergente cu privire la lanțurile valorice, care în multe cazuri implică materiale importate din țări precum Africa de Sud și Australia, complică redactarea textului legal final și obligă avocații să încerce diferite formulări care pot mulțumi toate cele 27 de state.

„Nu avem un acord și asta este dezamăgitor”, a spus un diplomat , care a remarcat că opoziția provine din „una sau trei țări care nu sunt mulțumite de text”.

„Într-un sens mai larg, este esențial să consolidăm industria europeană de apărare. Dar nu ar trebui să pierdem din vedere ceea ce facem aici și anume să ajutăm Ucraina. Altceva este secundar”.

Fracțiunea franceză contestă aceste afirmații, subliniind acordul politic inițial care a introdus cerința bazată pe UE pentru contractorii de apărare.