Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă, marcată marți, îşi propune să aducă în centrul atenţiei suferinţele prin care trec milioane de copii la nivel global. Aceştia sunt obligaţi să muncească în condiţii extrem de dificile şi chiar periculoase, sunt lipsiţi de educaţie şi de drepturile de bază. Mai mult de jumătate dintre copii exploataţi sunt implicaţi în activităţi ilegale, cum ar fi traficul de droguri ori prostituţia, ori folosiţi ca soldaţi în conflicte armate.
Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor s-a marcat pentru prima dată în 2002, la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Muncii, cu scopul de a arăta lumii întregi tratamentul inuman la care sunt supuşi copii din întreaga lume care sunt forţaţi să muncească de la vârste fragede.
„Prin intermediul dialogului social, putem atinge două obiective. În primul rând, se asigură îndepărtarea imediată a copiilor care sunt exploataţi. În al doilea rând, posibilitatea negocierilor oferă şansa de a le asigura o educaţie, un salariu minim adecvat, şansa de a le oferi protecţie socială şi de a combate economia subterană,” a declarat un reprezentan al Organizației Mondiale a Muncii.
Cel mai recent raport indică faptul că, la nivel global, numărul copiilor exploataţi a scăzut de la 222 la 215 milioane, adică cu 3 procente, în ultimii ani, însă copii sunt folosiţi în continuare în activităţi ilegale, cum ar fi traficul de droguri ori prostituţia, ori folosiţi ca soldaţi în conflicte armate.
Cel mai însemnat progres s-a înregistrat în categoria copiilor între 5 şi 14 ani folosiţi ca sclavi. În ultima perioadă numărul acestora a scăzut cu 10 procente. La fel şi în ceea ce priveşte procentajul fetelor, care a scăzut cu 15 la sută. În schimb, cifra băieţilor exploataţi a crescut în ultimii ani cu 8 milioane, adică 7 la sută. Nici situaţia tinerilor între 15 şi 17 ani nu a suferit ameliorări, din 2008 a crescut de la 52 la 62 de milioane.
Organizaţia Mondială a Muncii atrage atenţia asupra faptului că aceşti copii sunt obligaţi să muncească în condiţii extrem de dure, care uneori le pun viaţa în pericol, nu au acces la educaţie ori la îngrijiri medicale, iar drepturile de bază nu le sunt respectate.