Un fost elev din Videle, despre Dăncilă: Parcă o văd și acum într-o rochiță lăsată puțin peste genunchi și strânsă pe talie. Era blonduță, fâșneață și era ușor stângace
Videle este un oraș sărac, mic, în care oamenii se cunosc între ei. Și totuși este orașul care a dat României demnitari bogați.
Ovidiu Grosu, în vârstă de 47 de ani, născut și crescut la Videle își amintește de copilăria și adolescența petrecute în compania premierului Viorica Dăncilă, a ministrului Carmen Dan, a fostului ministru Adriean Videanu au a primarului orașului Florin Nedelcu.
Dăncilă i-a fost profesor la liceul industrial din Videle, la secția ‘Petrol’. Prim-ministru preda tehnologia și rezistența materialelor. Grosu, jurist de profesie, își amintește de Dăncilă ca fiind o doamnă respectabilă și un profesor competent.
”Nu o mai recunosc! Ce se întâmplă cu profa mea?”, se întreabă fostul elev al premierului, după ce aceasta s-a remarcat lîn fruntea țării pentru gafele gramaticale impardonabile pe care le face în declarații.
“Cum erau orele cu ”profa” Dăncilă? Se derulau perfect normal. Glumeam unii cu alții (n.r. elevi cu profesor), dar în limitele bunului simț. Eram o clasă de băieți, dar niciodată nu săream calul. Era un profesor destul de exigent, iar pentru un opt trebuia să miști ceva, nu-l primeai de pomană.
Nu o recunosc, parcă e o cu totul altă persoană. Ce se întâmplă cu profa mea? La ore vorbea fluent, vorbea corect gramatical. Acum nu știu ce e cu ea, ceva se întâmplă cu ea. Cred că este sub o imensă presiune căreia îi face față cu foarte mare greutate. Și atunci era stângace în maniere, dar nu făcea astfel de greșeli și de gafe”, deapănă amintirile Ovidiu Grosu, care de aproape un an trăiește în Danemarca, potrivit Libertatea.
Teleormăneanul povestește că elevii întorceau capul după profa Dăncilă.
”Parcă o văd și acum într-o rochiță bej spre galben, lăsată puțin peste genunchi și strânsă pe talie. Era blonduță, fâșneață, avea părul până la umeri și era ușor stângace…Elevii se cam uitau după ea, arăta bine, era frumușică, dar nu existau glume sau interpelări lipsite de respect. Era respectată”, continuă Ovidiu Grosu să creioneze portretul fostei sale profesoare care a ajuns în fruntea Executivului.
Despre Carmen Dan îşi aminteşte cu şi mai mare drag: o fată uşor băieţoasă, dar aflată mereu printre premianţi, cu care mergea la cules de muşeţel.
”Danușca? (n.r. Carmen Dan). Mi-a fost colegă în clasele V-VIII…Suntem de-o vârstă, ea e mai mică cu câteva zile decât mine. Nu am fost prieteni, nu ne vizitam pentru a ne face temele împreună, ci doar buni colegi de clasă. Ea provenea dintr-o familie bună, cu posibilități, eu dintr-un cartier mărginaș al orașului (n.r.Cartojanca)… Dar ne jucam împreună pe stradă, la școală, mergeam la câmp să culegem mușețel. Așa era pe vremea aceea, ne trimiteau de la școală să aducem diverse plante…
Era o fire mai băiețoasă, care vorbea cu toată lumea. Danușca era educată, mereu printre primii din clasă, avea înclinații spre litere, nu spre cifre. După 30 de ani ne-am întâlnit când i-am înmânat un proiect (n.r. Programul de Investiții și Dezvoltare a României) pentru reintegrarea românilor care veneau acasă, gândit în Spania. De la telefon i-am recunoscut vocea”, se întoarce Ovidiu în vremurile copilăriei trăite pe meleaguri teleormănene.
Cu fratele lui Adriean Videanu, Fănel, petrecea mult timp, iar actualul primar i+a fost coleg de clasă.
”Cu Florin (n.r. primarul din Videle) am fost în clasă, cu Videanu (n.r. Adriean) nu eram amic, dar fratele lui, Fănel, venea mereu la noi în casă. Eram prieteni buni”, încheie Ovidiu.