Viorel Ilișoi: Maramureș, plai de drog – Zeci de adolescenți din Germania, zurbagii și clienți ai poliției antidrog, sunt reeducați în centre înființate în România

Ziaristul Viorel Ilișoi prezintă, într-un articol publicat pe site-ul său, cazul unor tineri germani scăpați din frâu, zurbagii și clienți ai poliției antidrog, care sunt reeducați în România.

Conform jurnalistului, în munții Maramureșului, pedagogul neamț Bert Schumann testează pe câțiva adolescenți nemți răzvrătiți pedagogia proprie numită “bici și zahăr”.

“Un pupic și-un cap în gură, cum ar veni. Și se laudă că >”, scrie Ilișoi.

Externe - 19 sep, 17:20

Donald Tusk glumește cu polonezii după inundațiile din țară: „Dacă vedeți soldați germani, vă rog să nu vă panicați”

Pedagogul neamț, din nu se știe ce cauză, a cumpărat în urmă cu mai mulți ani una dintre casele împrăștiate pe Valea Vinului și “a început să aducă din Germania adolescenți de prin casele de copii sau din familii destrămate, trăgători pe nară, să facă oameni din ei”.

Un caz asemănător există și la Sibiu. Viorel Ilișoi afirmă că prin “ambele centre trec anual 30 de copii”.

“În Germania nu există case de copii ale statului, toate sunt ale unor fundații particulare, explică dr. Cornelica Ilea, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Maramureș. Cei care nu se adaptează programului din aceste case de copii sunt reeducați în centre din străinătate, cum ar fi la noi, în Grecia, în Mexic, în Siberia, departe de mediul care i-a corupt.”

La casa lui Schuman nu se poate ajunge decât pe jos, trecând de vreo zece ori peste un pârâu care șerpuiește prin munți.

Ziaristul, însoțit de un polițist, a fost acasă la pedagogul german. Ilișoi povesteștecă  pedepsele aplicate tinerilor desfrânați sunt “cumplite, iar recompense mărunte”.

Ilișoi descrie în articolul său condițiile de cazare, muncile la care sunt supuși tinerii și atmosfera din “lagărul” lui Bert Schumann.

“Camerele de la parter, cu mobilier sărăcăcios – un pat și o masă – , murdare și cu așternuturile vraiște, sunt pentru cei patru adolescenți din seria actuală: doi băieți și două fete. Fiecare are camera lui, dar, recunoaște amfitrionul, e mai ușor să păzești un cârd de iepuri, decât adolescenți de ambe sexe, foști consumatori de droguri, așa încât puștanii mai sar pârleazul. Nu-i bai, fiindcă, zice Schumann, fetele fac injecții de patru ori pe an să nu rămână gravide. Sexul și munca din greu îi liniștesc pe copii, îi fac să mai uite de grozăviile trecutului, de casă și de prietenii aflați la mii de kilometri.

La etaj sunt camerele soților Babett și Robert Schumann, camere pentru oaspeți și sala de clasă. Tot mobilierul e din lemn, lucrat de copiii care s-au perindat pe acolo în ultimii patru ani. Costumele nemțești ale pedagogului, atârnate pe pereți, sulimeneala excesivă a doamnei Babett și un laptop contrastează izbitor cu interiorul sumar și primitiv”, scrie jurnalistul.

Toți tinerii fumează ca niște condamnați la moarte și poveștile lor zguduitoare se pierd o dată cu fumul de țigară în aerul rece cu miros de fân și bălegar, spune impresionat Ilișoi.

Programul gândit de Bert Schumann pentru reeducarea copiilor lăsați în grija lui începe la ora 6 fix, ca la armată. La 7, micul dejun. Urmează lecțiile, în sala de la etaj, în care nu există nimic altceva decât o masă tăiată din topor. După prânz, munci până seara la 7. Acesta e programul gândit de Bert Schumann pentru reeducarea copiilor lăsați în grija lui.

“Școala nu e importantă în schema reeducării. Profesorul Mihai Cojocar, de la care neamțul a și cumpărat casa din munți, predă matematică și informatică. Informatică – strict teoretică, fără calculator. Iar Horst Zavatski predă biologie și chimie fără nicio eprubetă, fără o planșă. Copiii mai ciupesc de la cei doi dascăli și ceva geografie și limba română, atâta cât să se descurce în oraș, când sunt trimiși după țigări. Fiindcă numai pe țigări se duc banii adolescenților – 35 de euro alocație de la statul german, banii primiți de acasă, plus cei câștigați când fug din cămin și muncesc cu ziua prin gospodăriile stinghere din munți. Schuman a stabilit că un copil între 14 și 16 ani are voie să fumeze 5 țigări pe zi. Cei între 16 și 18 ani pot fuma câte zece. Însă unghiile îngălbenite ale copiilor și vocile lor tabagice arată că pădurea oferă ascunzători sigure pentru lucruri atât de mărunte cum ar fi țigările”, povestește jurnalistul.

Unul dintre tinerii nemți aflați în Maramureș pentru reeducare spune că pedagogul primește de la fundația Schlupfwinkel Weisswaser und Lausitzer Bildungsegelschaft câte 20.000 de euro pentru fiecare copil care trece prin centrul lui.

“Suma pare plauzibilă, mai ales că până și Gheorghe Budai, îngrijitorul centrului, are un salariu de peste 600 de euro, de trei ori mai mult decât un profesor român. Unde mai pui că mai beneficiază și de brațe de muncă fără cheltuială. Îi ia pe copii acasă la el, cu lunile, și îi pune la toate corvezile din gospodărie”, așa cum arată asistentul social Diana Zety în raportul trimis Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, conform sursei citate.

“Au existat probleme de adaptare la program a doi tineri, Benjamin M. și Julian de R., care au fugit până în vama Petea. Benjamin a pornit spre Sibiu și a ajuns în Sf. Gheorghe, iar ultima dată a fugit în Baia Mare, acuzând că este maltratat și privat de mâncare în cadrul Casei de copii de pe Valea Vinului și că el nu stă «în pușcăria de aici »”, mai arată Diana Zety în raport.    

 Nicoale Boitor, director adjunct la Direcția Generală de Asistență Socială, precizează că minorii germani aduși la reeducare în Maramureș au aceleași drepturi ca și copii români. “Am efectuat un control, dar nu am sesizat practici care să încalce drepturile copiilor.”