Viața, după calvarul de acasă. Povestea unei femei care și-a găsit puterea să fugă de un soț violent

Olesea este o femeie din Moldova care a suferit și plâns mulți ani la rând. Femeia a fost abandonată de părinți și umilită de soț. Greutățile au făcut-o mai puternică și mai încrezătoare în puterile ei. Aceasta are trei copii, pe care îi crește cu dragostea de care ea nu a avut niciodată parte. Olesea visa să aibă o familie frumoasă și unită, dar s-a căsătorit cu un om agresiv și nemilos. Bărbatul o bătea și o jignea mulți ani la rând, însă femeia a găsit puterea de a fugi de acasă. Moldoveanca a povestit despre momentele cumplite prin care a trecut că să convingă femeile să nu se lase învinse.

Jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au aflat povestea Olesei. În casa din Ștefan-Vodă de unde a fugit se simțea ca într-o cușcă în care principala ei ocupație era să tremure de frică, după ce le termina pe toate celelalte – îngrijitul copiilor, al grădinii, gospodăriei. El avea oricum de făcut o remarcă, de aruncat o insultă, un pumn, un scaun sau orice apuca, în direcția ei.

Multă durere, mult plâns, multe bătăi

Olesea și-a dorit o relație cu el, crezând că va avea în sfârșit familia la care a visat. „Între noi totul a început când eu am vrut să-mi caut părinții. Mare lucru nu îmi amintesc despre copilăria mea, decât că am fost crescută într-o familie străină, după ce părinții m-au abandonat. Țin minte lacrimi și tristețe.”

Olesea și-a găsit mama într-un sat din Ucraina, dar între ele nu s-a înfiripat nimic și în scurt timp s-au despărțit.

„Viața mea cu acel bărbat a început când am fost alungată de mama cu un copil în brațe. M-a luat de soție, doi ani am trăit cum am trăit, iar după doi ani… a fost prima palmă. El îmi spunea mereu: dacă mă asculți pe mine, totul o să fie bine.”

Aveau deja trei copii, iar traiul ei în familia mult dorită s-a transformat într-un coșmar de care nu se mai putea desprinde.

„A fost multă durere, mult plâns, multe bătăi”, povestește Olesea. „Tot timpul îmi spunea: unde o să te duci tu și cui o să îi trebuiești? Asta de fapt era frica mea cea mai mare, că nu trebuiesc nimănui. Că dacă plec de lângă el nu mă voi putea descurca.

Pentru mine nu mă îngrijoram atât de tare cât pentru copii – cum vor dormi, cu ce îi voi hrăni, unde îi voi duce? În plus mă amenința că dacă plec, mă găsește și mă omoară, că el pleacă la închisoare, iar copiii vor ajunge, ca mine, la orfelinat”.

Ultima picătură, ultima bătaie

Copiii sufereau și ei. Se temeau pentru mama, se alegeau cu vânătăi dacă încercau să o apere.

„De la aceasta a și pornit ultima bătaie, cea după care mi-am zis că așa nu se mai poate. El voia să lovească fata cu capul de dulap, iar eu am sărit să-l opresc”, își amintește femeia.

Olesea povestește cu fața împietrită despre cum a stat o lună la pat, neputând să meargă după loviturile crunte, cu capul bandajat, sub privirile disperate ale copiilor lipiți aproape tot timpul de ea.

Nu credea că acel moment va schimba totul și o va face să își recapete demnitatea și încrederea. Dincolo de fir a fost liniștită de o voce calmă, i s-a oferit suport psihologic, jurist și un cămin pentru ea și pentru copii. A trăit într-un centru de plasament, iar apoi și-a închiriat un apartament, și-a găsit un loc de muncă. Nu îi este ușor, multe nu sunt de ajuns – facturi de plătit, haine, rechizite, școală… Dar se simte încrezătoare și de aceea toate îi reușesc.

Un agresor nu se schimbă niciodată

Olesea și-a spus povestea sperând că alte femei, care trec prin experiența violenței în familie, vor găsi în ea speranță și îi vor urma îndemnul: „Eu le-aș sfătui pe toate cele care se regăsesc în istoria mea să nu rabde, să nu se teamă și să plece fiindcă un agresor nu se schimbă niciodată.”

Potrivit unui studiu realizat de Centrul de Drept al Femeilor, trei din patru femei din Moldova sunt supuse abuzurilor în familie, fiind vorba de agresiune fizică, sexuală, economică sau psihologică, relatează zdg.