Vasile Dîba, primul român campion olimpic la kaiac, a încetat din viață la 70 de ani

îVasile Dîba, primul român campion olimpic la kaiac, a încetat din viață la 70 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!

Din informațiile apărute în media, Vasile Dîba era internat de mai multe zile la Spitalul Colentina din București, secția Hematologie.

Vasile Dîba a fost primul român campion olimpic la kaiac, câștigând medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976.

Fostul sportiv se retrăsese de mai mulți ani în comuna natală, Jurilovca, din Delta Dunării, cea care a dat României zeci de campioni ai sportului pe apă.

După primele experiențe, a fugit de la antrenamente

Vasile Dîba și-a început cariera sportivă în 1970, atunci când avea 15 ani, la clubul Delta din Tulcea, proaspăt înființat de antrenorul Igor Lipalit.

„Domnul profesor ne-a selecționat pe cei mai înalți pentru kaiac și pe cei mai mici pentru canoe. În martie deja ne-a scos pe apă. M-am răsturnat de vreo două-trei ori, apa era rece, a doua zi iarăși m-am răsturnat”, povestea campionul olimpic într-un interviu pentru Libertatea.

Cum primele experiențe cu kaiacul nu au fost unele foarte fericite, a vrut să renunțe. A fugit de la antrenamente și s-a întors acasă, unde, de rușine, nu le-a spus părinților că a renunțat la sport, ci i-a mințit că a primit liber: „Mi-a fost rușine să-i zic tatălui meu că am fugit. A venit antrenorul după mine acasă și tata i-a zis: «Îmbarcă-l în mașină și până nu scoate o medalie să nu mai vină acasă!»”.

„E greu la început. Eram și grăsuț, nu aveam condiție fizică, trebuia să slăbesc. Trebuia să alerg. Alergam juma de lac, nu mai puteam. Ziceam că gata, mă las de sport. Condiție fizică de unde? Sportul ăsta cere multe sacrificii: forță, rezistență, mai ales rezistență”, spunea fostul sportiv.

„Au început să aibă frică de mine”

Când a ajuns la Olimpiada de la Montreal, tânărul Vasile Dîba avea doar 22 de ani. În 7 ani de când a urcat prima dată în kaiac, avea câteva concursuri la activ, reușita din Mexic fiind cea mai importantă de până atunci.

„Rüdiger Helmm, mai ales, din Germania Democrată. Era tare! Nu-l bătea nimeni”. Dar i-a învins și pe Helm, care a ieșit pe treilea, și pe Zoltán Sztanity, din Ungaria, care a obținut argintul. Între Dîba și Sztanity a fost mai puțin de jumătate de secundă.

„Nu se așteptau. În 1974, am ieșit dublu campion mondial, dar în 1975 n-am luat nicio medalie și au zis că gata, m-am lăsat de sport. Dar s-au trezit că, hopa, a venit Dîba! Au început să aibă frică de mine. Am plecat bine din start. Am plecat primul și primul am ajuns”, își amintea.