Lupta cu pandemia de COVID-19 a căpătat o nouă turnură odată cu apariția vaccinurilor, însă amenințarea noilor variante i-a pus în gardă pe specialiști. În prezent, fiecare poziție optimistă este temperată de tulpinile emergente, relatează The Times, care a explicat de ce mulți experți sunt optimiști în ceea ce privește riscurile reprezentate de eventuale noi variante.
Prof. Chris Whitty, principala figură a sectorului sanitar englez, avertiza că oamenii de știință ar putea fi nevoiți să tragă un nou semnal de alarmă dacă virusul suferă o nouă mutație și se transformă într-o tulpină mai agresivă.
Cu toate acestea, care este probabilitatea unui asemenea scenariu? Care este amploarea exactă a amenințării reprezentate de variante? În realitate, virusologii speră cu prudență că pericolul este mai mic decât ne-am putea aștepta. Nimeni nu știe cu certitudine, iar experiențele din decembrie și aprilie sunt încă prea proaspete în memorie pentru a fi excluse răsturnări drastice de situație.
Chiar și așa, mulți dintre ei preferă să rămână optimiști. „Bănuiesc că nu vom avea un val major de variante noi”, a declarat Paul Hunter, profesor de protecție sanitară la University of East Anglia. „Oamenii care avertizează în continuu despre noi variante, în opinia mea, se înșală”, a adăugat expertul.
Pentru a înțelege optimismul său, este important de explicat cum a suferit mutații virusul. Când SARS-CoV-2 a început să infecteze oameni, în 2019, intra în premieră în contact cu organismul uman. Virusul a reușit să se instaleze, a infectat celulele și a reușit să se reproducă singur, răspândindu-se la nivelul populației.
Presiunea evolutivă a făcut ca mutațiile cele mai transmisibile – cele care au permis virusului să se prindă mai bine de celule – să se răspândesc cel mai eficient. În următoarele săptămâni și luni, procesul a evoluat tot mai mult, iar transmiterea a căpătat tot mai multă viteză. Cu virusul ajuns astăzi la varianta Delta, fiecare pacient cu SARS-CoV-2 infectează în medie între 6 și 8 persoane – la varianta originară, cea depistat în Wuhan în ianuarie 2020, media este de 2,6.
Totuși, acest proces are propriile sale limite.
„În primul an, transmisibilitatea crescută este importantă”, a explicat Hunter, „dar există un nivel maxim de potrivire între virus și organismul uman care poate fi atins”.
Cele patru variante principale de SARS-CoV-2 care sunt acum în circulație, a indicat el, au apărut în termen de câteva luni, însă de atunci niciuna nu a mai explodat.
„Odată ce acea potrivire maximă este atinsă apariția de noi variante încetinește dramatic”, a adăugat Paul Hunter.
Profesorul de la University of East Anglia a explicat că varianta Delta are o rată atât de mare de multiplicare (8) și a învățat să evite anticorpii atât de bine încât orice nou salt evolutiv va afecta proteina Spike de o manieră în care va fi mult mai puțin capabilă să se agațe de țesuturi. Practic, virusul a căzut în propria capcană și, deși nu va dispărea complet, va trebui să facă mult mai multe eforturi pentru a supraviețui, astfel că prin urmare va avea o capacitate mult mai redusă de infectare.