Mihai Grama, singurul vânător de albine sălbatice din România, este totodată, și singurul apicultor care produce Mierea de Iarbă Neagră sau negruş. Produsă dintr-o plantă care se găsește rar în România, în unele zone din Munții Apuseni, mierea a primit certificare de produs montan BIO.
Mihai Grama locuiește în satul Căcuciu, județul Mureș, și este recunoscut pentru practicarea bărcuitului (căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea), o metodă antică prin care oamenii de la poalele munţilor Gurghiu şi Călimani îşi făceau provizii de miere. În urma muncii și dedicării sale, dar și în urma descoperirilor pe care le-a făcut ca vânător de albine, Mihai Grama a fost declarat anul acest, Tezaur Uman Viu, la propunerea Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin, potrivit Agerpres.
Mihai Grama a explicat că motivul pentru care vânează albine este dorința de a găsi exemplare mai rezistente genetic decât albinele clasice pe care le au apicultorii. Materialul genetic al albinei carpatine, găsită în pădurile României, a fost apreciat de specialiştii Institutului de Cercetare pentru Apicultură. Însă, conservarea acestui material genetic necesită multe eforturi, unul dintre ele fiind ducerea albinelor în zone extrem de izolate, pentru a se evita un posibil contact cu trântori proveniţi din alte rase.
„La început erau mulţi care râdeau de mine, îmi spuneau că ce tot umblu prin pădure, că doar am 100 de stupi şi mă întrebau dacă mai vreau încă o sută. Pe mine mă interesează genetic să găsesc ceva ce e peste ceea ce am eu, aşa că am găsit. De foarte multe ori, mi-am depăşit limitele şi acum, în sfârşit, de la Ministerul Culturii am primit recunoaşterea de Tezaur Uman Viu, fiind felicitat că am avut unul dintre cele mai stufoase dosare. Apar în multe filme documentare, în presă, la posturi de televiziune, iar acum vin grupuri de turişti străini şi sunt fascinaţi că eu fac ceva inedit. Deci nu trebuie să ne pierdem identitatea”, a declarat Mihai Grama, pentru Agerpres.
Apicultorul maramureșean susţine că tot ceea ce este modificat genetic, fie că este vorba despre animalele, pomi fructiferi, legumele sau majoritatea albinelor, e mai puţin rezistent decât rasele şi soiurile pure. Acest lucru presupune tratamente personalizate și dependența față de anumiți furnizori.
Vânătorul de albine spune că nu înțelege persoanele care aleg să crească diferite soiuri de plante sau specii de animale care, deși mai productive, necesită numeroase tratamente, comparativ cu ceva autohton, mai puţin productiv, dar mult mai rezistent.
„Tot ce e hibrid, că vorbim de porci, găini, pomi fructiferi, legume etc. depinde de un furnizor de tratamente fitosanitare sau veterinare. Rasele pure vechi de meri, peri, de roşii, de albine, au o rezistenţă de fier şi nu ai atâta de lucru. E mult mai simplu, îţi simplifici viaţa şi munca, e mai uşor de întreţinut, dar nu ştiu cine şi de ce unii vor să ne distrugă, ca să mâncăm doar chimizat, doar colorat, doar la imprimantă 3D… Totul e contrafăcut, totul e falsificat. Noi încă avem pământ bun, avem oameni corecţi care muncesc şi care produc hrană sănătoasă. Deci asta trebuie să înţeleagă oamenii: haideţi să facem o deosebire, să zicem, între albina asta carpatină, pe care o aduc din sălbăticie şi albina obţinută din încrucişări. Cea hibridă poate e un pic mai productivă, dar pierzi extrem de mult pe linia de rezistenţă la boli”, a mai declarat Mihai Grama, pentru Agerpres.
Mihai Grama a explicat ce face Mierea de Iarbă Neagră atât de specială și ce îi motivează pe oamenii din toate colțurile lumii să își dorească să o încerce.
„Am aici o miere de Iarbă Neagră care este o raritate în România, aceasta fiind înregistrată ca şi produs montan BIO. Este o miere care are o formă, o structură şi un gust deosebit, inconfundabil. E ca un gel, ca un jeleu şi reglează în organismul uman tot ce ţine de tranzit, de colon, de infecţii urinare, de glandă tiroidă, fiind foarte recomandată şi diabeticilor. Deşi nu am făcut publicitate, această miere din Iarbă Neagră ajunge nu doar în toate colţurile ţării, ci aproape în toate colţurile lumii. Au fost unii care au râs de mine, la început, dar cu această miere am luat medalia de aur în Turcia”, a povestit Mihai Grama, pentru Agerpres.
Mihai Grama susţine că modul de recoltare a acestui tip de miere este foarte dificil, complet diferit de modul în care este recoltată mierea normală. Fiecare pas al procesului de recoltare necesită atenție, grijă și răbdare, începând cu scoaterea ramelor din stup, până la strecurarea acestui produs.
„Mierea aceasta se face ca un jeleu, ca un gel, ca răcitura, iar după ce ai scos-o, ca să poţi să o filtrezi iarăşi, o pui pe sită, dar nu curge prin sită la fel ca o altă miere normală. Nu, nici vorbă! Sunt foarte multe secrete profesionale, să le spunem, pe care le-am furat pe parcursul multor ani de experienţă din Italia, din Spania, din Franţa. Iar acum cred că sunt un lider în România cu această miere. Nu cu mult timp în urmă, am primit şi diploma de Tezaur Uman Viu, respectiv pe albinărit, bărcuit – vânătoare de albine”, a mărturisit Mihai Grama, pentru Agerpres.
Apicultorul consideră că toate medaliile şi titluri sunt o recunoaştere a eforturilor sale din ultimii ani, mai ales în ceea ce privește conservarea şi protejarea albinei carpatine, cu calităţile sale genetice extraordinare. Metodele pe care le folosește astăzi sunt învățate de vechii vânători de albine, printre care se numără și bunicul său.
Mihai Grama a precizat că protejarea albinei carpatine a fost visul său şi că toată viaţa s-a ocupat cu apicultura. El a menționat că exclude să compromită calitatea mierii pe care o produce, în ciuda faptului că îi sunt solicitate cantităţi mari.
„Eu doar asta fac de când mă ştiu, doar apicultură şi nimic altceva. Şi funcţionează foarte frumos, îmi place fiindcă mi-am îndeplinit visul. Am oameni care îmi cer produse din toate colţurile lumii, nu a ţării sau a Europei, şi îmi pare rău că trebuie să-i refuz. Asta este producţia bună, e limitată întotdeauna şi nu pot satisface toate cererile. Şi oamenii trebuie să înţeleagă”, a mai spus Mihai Grama, pentru Agerpres.