Un tată s-a atașat de bărbatul care i-a ucis fiul în 1995: „Suntem ca o familie”

„Mi-am asumat un rol patern pentru Tony pentru că tatăl său nu a fost în viața lui”, spune Azim Khamisa despre bărbatul care i-a ucis fiul, pe Tariq, în 1995.

Tata și fiica s-au atașat de bărbatul care le-a ucis fiul și fratele

Încercând să livreze pizza în San Diego, într-o sâmbătă seara din ianuarie 1995, studentul Tariq Khamisa a căutat casa unui client. Neștiind că i s-a dat o adresă falsă, a bătut la mai multe uși înainte de a renunța în cele din urmă.

În timp ce studentul de la Universitatea de Stat din San Diego se pregătea să plece, un grup de patru membri ai unei bande de adolescenți, care nu-l cunoșteau pe Tariq, au încercat să-l jefuiască, potrivit tatălui său în vârstă de 75 de ani, Azim Khamisa. A rezistat atacului, iar Tony Hicks, în vârstă de 14 ani, l-a împușcat și l-a ucis.

„Tariq a murit câteva minute mai târziu, înecându-se în propriul său sânge”, spune Khamisa pentru People. Când poliția din San Diego l-a contactat pentru a-i da vestea devastatoare, el nu a putut să o înțeleagă imediat.

„Nu puteam să cred că este adevărat”, spune Khamisa, un om de afaceri din La Jolla, California. „Era un copil bun, așa că m-am gândit că l-au confundat.”

A sunat acasă la Tariq și logodnica fiului său a răspuns plângând, abia reușind să vorbească. Adevărul îngrozitor începea să-l copleșească: fiul său era mort.

„Eram în bucătărie și îmi amintesc că mi s-au tăiat picioarele”, își amintește Khamisa. „M-am prăbușit pe podea, m-am ghemuit, m-am lovit cu capul de frigider și am avut prima mea experiență în afara corpului pentru că durerea era în esență insuportabilă.”

În cele din urmă, s-a simțit nevoit să-l ierte pe ucigașul fiului său și să dea sens vieții fiului său

Nouă luni mai târziu, a înființat Fundația Tariq Khamisa pentru a-și onora fiul și pentru a ajuta alți copii expuși riscului.
Printr-o varietate de programe, fundația lucrează îndeaproape cu profesorii și consilierii pentru a identifica copiii în pericol de a rămâne în urmă din punct de vedere academic sau de a lipsi frecvent școala.

„Tony s-a alăturat unei bande în clasa a șasea”, spune Khamisa. „Așa că ne concentrăm pe clasa a patra până la clasa a zecea. Misiunea fundației este, în esență, să salveze viețile copiilor.”

Khamisa l-a contactat pe Hicks, care fusese judecat ca adult, condamnat pentru crimă de gradul I și condamnat la 25 de ani la închisoarea de stat Folsom. Dar Hicks nu era pregătit să-l întâlnească pe tatăl tânărului pe care l-a ucis, așa că Khamisa l-a contactat pe bunicul lui Hicks, Ples Felix, și i-a cerut să i se alăture în munca sa cu copiii.

În momentul crimei, Hicks – a cărui mamă avea 14 ani când a născut și l-a trimis să locuiască cu bunicul său în San Diego pentru a scăpa de cartierul ei rău famat din Los Angeles – era în clasa a VIII-a și fugise recent de acasă.

„Nu știam care va fi următorul meu pas”, spune Hicks, acum în vârstă de 43 de ani: „Încercam să-mi impresionez prietenii [împușcându-i pe Tariq] în speranța de a nu fi abandonat de ei sau respins de ei.”

„Desigur, știam că am făcut ceva greșit”, adaugă el despre acea noapte fatidică din 1995. „Când am fost capturat, am mințit poliția pentru că în adâncul meu știam că am făcut ceva greșit. Nu îmi permiteam să mă gândesc pentru că aș fi luat o altă decizie. Sentimentele mele din acel moment erau direct legate de dorința mea de a nu fi respins de această ultimă structură familială pe care am avut-o.”

La cinci ani după uciderea lui Tariq, Khamisa l-a întâlnit în cele din urmă pe ucigașul fiului său față în față

„Momentul fundamental a fost când ne-am privit ochi în ochi”, își amintește Khamisa. „Tony avea 19 ani și încercam să găsesc un criminal în el și nu am reușit. Avea remuşcări. Era educat… Așa că i-am spus: „Te-am iertat”.

A fost nevoie să mai treacă 15 ani pentru ca sora lui Tariq, Tasreen, în vârstă de 51 de ani, să-l cunoască pe ucigașul fratelui ei.
„Călătoria mea spre iertare a fost foarte diferită de cea a tatălui meu”, spune ea. „Am început să cred mult mai mult în justiția restaurativă și să înțeleg cum oamenii răniți îi rănesc pe oameni și cum oamenii vindecați vindecă oamenii.”

În anul următor, Tasreen a mers la închisoare pentru a se întâlni cu Hicks pentru prima dată. Deși nu au schimbat niciun cuvânt la început, Tasreen s-a simțit imediat în largul lui.

„Mi-a dat această îmbrățișare uriașă, această îmbrățișare mare, uriașă de urs”, spune ea. „Am simțit multă căldură în jurul nostru. L-am simțit puternic pe fratele meu acolo, alături de noi.”

Când Hicks a fost eliberat din închisoare în 2019, după ce a ispășit 24 de ani și patru luni din pedeapsa de 25 de ani, s-a alăturat consiliului de administrație al fundației. Acum vorbește adesea alături de Khamisa la adunările școlare.

„Pot să lucrez cu fundația, să am o legătură cu Azim și Tasreen și copiii ei, m-a ajutat foarte mult în procesul meu de vindecare”, spune Hicks, care acum lucrează ca instalator. „Mă face să simt bucurie să pot face așa ceva și să lucrez pentru a îndrepta greșelile pe care le-am făcut în viața mea.”

Cât despre Khamisa, el își consideră decizia de a-l ierta pe Hicks cea corectă și recunoaște că iertarea i-a oferit vindecarea atât de necesară nu numai lui, ci și lui Hicks și bunicului său.

„Mi-am asumat un rol de părinte cu Tony pentru că tatăl lui nu era în viața lui atunci”, spune Khamisa, care adaugă și că se întâlnesc des în afara serviciului, inclusiv pentru mese. „Îl iubesc pe Tony. Bunicul lui este la fel de aproape de mine ca și fratele meu. Suntem practic o familie.”