În 2010, povestea lui Teofil Crețu a captat atenția internațională. Aflat în Botoșani, la vremea respectivă în vârstă de 36 de ani, bărbatul a trecut printr-o experiență remarcabilă atunci când vasul pe care lucra a fost capturat de pirații somalezi, iar proprietarul a refuzat să plătească răscumpărarea.
Acum 13 ani, Teofil Crețu hotărâse să părăsească Botoșaniul și să se îndrepte spre Deltă în căutarea unei vieți mai bune. Odată ajuns acolo, el a primit o ofertă de muncă pe un vas ancorat în portul Sulina. La început, totul părea să decurgă fără probleme. Rutina de pe vas îi aducea un ritm monoton, departe de a prevesti evenimentele ce urmau să se desfășoare. Însă, când ajunseseră în apele oceanului Indian, în apropierea coastelor somaleze, Teofil, care se afla în punte alături de căpitan, a zărit în depărtare o umbră întunecată. Era o ambarcațiune ce aparținea temutei bande de pirați somalezi.
„La vreo două mile distanță am văzut o barcă , o lagună din asta normală. Zic: ‘Captain, ăia oare nu-s pirați?’. Și prin binoclul am văzut unul era cu AG-ul în spate. Pac! Am pornit motoarele! Și ei, când au văzut că schimbăm cursul, au început să tragă ca nebunii!”, a povestit Teofil Crețu pentru jurnalul.ro.
Ei au fost rapid ajunși din urmă, deoarece vaporul lor era prea lent. În fața numărului mare de pirați bine înarmați, echipajul a decis să se predea imediat. Bandiții i-au percheziționat și, când au ajuns la pașaportul românului, au devenit foarte agitați.
„Când s-au uitat: “Hopa! Dar voi aveți un român!’. Eram european asta însemna mai mulți bani de răscumpărare. La un moment dat au zis că pentru mine cer un milion și pentru ceilalți nouă, care erau sirieni, un milion. Eu valoram cât zece. Degeaba le-am zis: ‘Stați, băi, cuminți, că nu dă nimeni atâția bani pe mine!’.”
După trei luni de negocieri tensionate, în care pirații au redus de cinci ori suma cerută inițial, iar proprietarul vasului a rămas ferm în refuzul său de a plăti, situația a devenit din ce în ce mai disperată. Pe vas se aflau fratele și vărul proprietarului, iar viața lor era în pericol iminent. Pe măsură ce timpul trecea, proviziile s-au epuizat complet, iar pirații au aruncat apa pe care o aveau la dispoziție. Spre deznădejdea prizonierilor, tratamentul brutal a început, iar tortura a devenit o realitate zilnică pentru ei, scrie Fanatik.
Teofil Crețu, hotărât să acționeze, a luat inițiativa și, împreună cu ceilalți marinari, s-a aruncat asupra unuia dintre pirați, reușind să-l dezarmeze. „Am reușit să-i iau arma, iar când a văzut că am scăpat de controlul lui asupra puștii mitralieră, acesta a sărit în mare.” În timpul schimbului de focuri care a urmat, Teofil Crețu a fost rănit în abdomen, dar el și colegii lui au reușit să elibereze vaporul.
Pirații de pe navele capturate au pornit în urmărirea evadaților, dar au fost învinși. Un elicopter NATO a auzit apelurile de ajutor ale lui Teofil Crețu și l-a salvat în ultima clipă. Românul a fost preluat de elicopter și a supraviețuit, deși a pierdut mult sânge.