Un articol din Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și un altul care face referire la Codul Muncii, declarate neconstituționale de CCR

Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională legea privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și o lege  privind codul Muncii.

„I. În ziua de 24 noiembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.74 alin.(2) din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu următorul conținut: „Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.”

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.74 alin.(2) din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că aspectele care vizează elemente ale raportului de serviciu, inclusiv răspunderea disciplinară, trebuie consacrate prin lege organică, astfel că reglementarea lor prin acte administrative contravine art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţie. Mai mult, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului, Curtea a constatat şi încălcarea art.1 alin.(4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi a prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie sub aspectul garantării principiului stabilității și previzibilităţii legii”, se arată într-un comunicat al CCR.

Politică - 08 nov, 17:53

CCR amână decizia pe legea pensiilor militare pentru după alegeri. Nicoleta Pauliuc: Renate Weber, Avocatul Poporului, execută ordinele lui Ciolacu. De unde are PSD atâta ură față de pensionarii militari?

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia a II – a contencios administrativ şi fiscal.

„II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.60 alin.(1) lit.g) din Legea nr.53/2003-Codul muncii, conform cărora: „(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:[…] g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat.”

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile art.60 alin.(1) lit.g) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală prin instituirea unei măsuri de protecţie a mandatului exercitat de reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, nu poate veni în coliziune cu interesele angajatorului, care, respectând dispoziţiile criticate, este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta dreptul de proprietate, consacrat de art.44 din Constituţie. Evident că o protecţie a persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatului se impune, dar o astfel de protecţie trebuie să funcţioneze exclusiv în raport cu activitatea sindicală efectiv desfăşurată (asigurată, de altfel, de prevederile art.220 alin.2 din Codul muncii), iar nu în ceea ce priveşte activitatea profesională, de bază, a angajatului, care este într-o situaţie juridică identică cu ceilalţi angajaţi sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art.61 şi art.65 din Codul muncii”, mai scrie în comunicatul CCR.

Decizia este definitivă și general obligatorie.