Tradițiile și istoria BRADULUI DE CRĂCIUN: Cum vedeau vikingii, druizii și romanii plantele mereu verzi. Italia, ULTIMA țară care a preluat acest obicei (FOTO)
Plantele care rămân verzi în toată perioada anului au fost în centrul sărbătorilor cu ocazia solstițiului de iarnă de aproape 3.000 de ani. În anii 1.300 Î.Hr., palmierul a devenit un simbol al anului încheiat. În Italia, brazii erau decorați cu lumânări aprinse în onoarea zeului agriculturii, Saturn. Festivalul numit Saturnalia avea loc între 17 și 21 decembrie. În Europa Nordică, druizii, preoții Celților antici, foloseau stejarul veșnic verde drept un simbol al vieții eterne, iar vikingii considerau plantele mereu verzi ca fiind specifice zeului soare Balder.
O placă octagonală din piața orașului Riga poartă inscripția ”Primul copac de Anul Nou din Riga în 1510”. Pe baza surselor scrise din secolul al XVI-lea, orașul pretinde a fi avut primul brad de Crăciun. Aceste surse oferă informații despre obiceiul de a se aduna în jurul unui copac, în ajunului Crăciunului, când oamenii din ghildele de negustori aduceau în piață un copac decorat. Obiceiul pare a fi provenit din Germania, unde brazii se vindeau în piețe, informează Historia.
Oamenii au început să vândă pentru prima oară brazi cu ocazia Crăciunului în Germania. Din cauza numărului mare de copaci tăiați, în 1561 o ordonanță dată în Ammerschweier (Alsacia, pe atunci parte a Imperiului German) stabilea că fiecare orășean avea dreptul la un singur copac, și că acesta nu putea avea o înălțime mai mare de aprox. 1,2 metri.
Una din primele mențiuni ale bradului de Crăciun datează din anul 1605, aparținând unui scriitor din Strasbourg. Din acest moment, copacii de Crăciun sunt menționați sporadic în diferite zone. În secolul al XVIII-lea, principala decorațiune pentru bradul de Crăciun erau lumânările aprinse. Prima apariție în literatură datează din 1774, înSuferințele tănârului Werther, a lui Goethe, în care se spune că Werther a găsit-o pe Lotta ocupată decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.
Primul brad de Crăciun iluminat electric datează din 1882, la doar trei ani după inventarea becului incandescent de către Thomas Edison. Copacul a fost descorat cu globuri colorate și luminițe albe, albastre și roșii. Piața decorațiunilor de Crăciun a cunoscut o dezvoltare impresionantă după 1890, când ornamentele de sticlă suflată au fost introduse în America, tot de către germani.
Conform publicației L'Osservatore Romano, Italia a fost una din ultimele țări care a acceptat bradul de Crăciun deoarece acesta era considerat, de biserica catolică, o practică protestantă. Abia Papa Paul al VI-lea a început tradiția instalării unui brad masiv în Piața San Pietro din Roma.