Tolontan: ”Nu presa a aflat din dosare ce fac procurorii, ci procurorii au aflat din presă ce fac răufăcătorii”

Jurnalistul Cătălin Tolontan a arătat, printr-o postare pe blogul său personal, că nu presa este cea care află din dosare ce fac procurorii ci totul se întâmplă invers, procurorii fiind ce care află din presă ce fac răufăcătorii.

”Cu o zi înainte ca președintele Klaus Iohannis să deplîngă la CSM ”scurgerile din dosare” către presă, o scrisoare a pornit din Botoșani către ziarele locale. Mesajul îi aparține lui George Lazăr, directorul Monitorului de Botoșani. El reclamă faptul că Poșta Română vrea să ridice comisionul cerut publicațiilor pentru abonamente. (…)  Abonamentele sînt ultima linie de apărare a presei locale. Nu doar ca venituri, ci, mai ales, ca relevanță în comunitate. Pentru oamenii din orașele mici sau de la sate ziarele locale au rămas singura posibilitate de a afla știri despre imediatul care le influențează viața”, scrie Tolontan.

Potrivit acestuia, ”ce se întîmplă în București sau în lume îți spun televiziunile, siteurile și prietenii de pe facebook. Însă învățătorii, profesorii, pensionarii, funcționarii publici și toată suflarea care își mai dorește cît de cît o informație despre ce se întîmplă în proximitate nu o găsesc decît în obișnuitul gest de a deschide ziarul local. Ritualul ține în viață nu niște titluri, ci un țesut social.”

”Monitorul de Botoșani are 4.000 de abonamente, dintr-un tiraj total vîndut de aproximativ 5.000 de bucăți. 4.000 de abonamente e remarcabil pentru situația de azi a presei. E mai mult decît au Adevărul (3.700), Evenimentul zilei (2.800) sau Gazeta (1.800) și doar puțin sub Jurnalul Național (4.200)”, a notat jurnalistul.

”Cazul de la Botoșani mi-a fost semnalat de Centrul pentru Jurnalism Independent. Am sunat azi la Poștă și reacția oficială este aceea că ”nu mărim comisionul de difuzare al editorilor, a fost o neînțelegere”. Știau de mesajul din Botoșani. La a doua verificare a venit același răspuns: ”Tot ce am mărit a fost o sumă foarte mică pe care o plătesc abonații: de la 0,11% la 0,15%”. Mai mulți editori confirmă că nu li s-a mărit comisionul. Poate că sucursala de Botoșani a Poștei, în numele autonomiei, a acționat izolat. Oricum, ideea ziarului din Botoșani, ca statul să suporte o parte din costurile Poștei, ar fi corectă din perspectivă istorică, pentru că tot statul, prin privatizarea Rodipet, a dat țepe imense editorilor, dar va fi foarte greu de realizat. Ei se bat în continuare. S-au adăugat ziare din Brăila, Vrancea și pînă-n Craiova”, susține Tolontan.

Jurnalistul vorbește, în acest context, despre afirmația făcută de președintele Klaus Iohannis care a vorbit despre scurgerile din dosare.

”Președintele României întreține un neadevăr. Pentru că, pînă acum, în mod majoritar și sistematic, nu presa a aflat din dosare ce fac procurorii, ci procurorii au aflat din presă ce fac răufăcătorii. Vreme de 25 de ani așa s-a întîmplat și doar în ultimii doi ani a apărut și fenomenul invers, fără a-l anula pe cel prin care presa dezvăluie și justiția începe să cerceteze. MCV, pe care Klaus Iohannis și l-ar dori dizolvat, nu ne-a fost impus pentru că actul de justiție a fost influențat de presă, ci pentru că sistemul judiciar a fost în subordinea politicienilor”, a scris Cătălin Tolontan.

”Tot pentru că am fi influențat justiția de nu mai poate să-și facă meseria și să-i urmărească pe infractori ne-a dat în judecată și Alina Stoica. Stoica e procuroarea DNA care construise pentru Gala Bute soluția ”doar Rudel Obreja e vinovat, el le-a sucit mințile tuturor celorlalți”. După ce argumentele ei nu au ținut și șefii i-au făcut praf rechizitoriul în decembrie 2013, cine credeți că a recuperat-o imediat pe Alina Stoica? Alina Bica de la DIICOT”, mai notează el.

”Asumîndu-ne toată subiectivitatea, că e vorba de meseria noastră, nu putem să nu observăm că situația economică a presei și ”scurgerile din dosare” sînt doar două teme unde pare că indiferent cine vine la putere se patinează pe lîngă subiect. Și, mai ales, se întreține suspiciunea și ostilitatea la adresa presei. Pe televizoare se derulează imagini de la Paris, unde teroriștii au intrat într-o redacție de revistă de satiră și au omorît 11 oameni. Ce preț au ajuns să plătească ziariștii pentru o caricatură! Chiar dacă noi nu ne mai dăm seama, ziarele sînt încă receptate drept instituții simbolice care merită atacate atunci cînd vrei sa sfidezi o civilizație”, încheie Tolontan.