Tolontan: Arestarea lui Oprescu retrezește o temă nerezolvată – dublarea prețului la Național Arena și, în general, umflarea prețului marilor proiecte de infrastructură. Ultima jumătate de secol, 25 de ani de comunism, 25 de capitalism, și toți 50 hoție

Arestarea lui Sorin Oprescu retrezește o temă nerezolvată: dublarea prețului la Național Arena și, în general, umflarea prețului marilor proiecte de infrastructură, spune Cătălin Tolontan.

Încet, încet marii corupți sunt demascați de procurorii DNA, dar târziu și după ce presa din România a relatat cazurile de corupție încă de acum câțiva ani, spune jurnalistul.

„DNA și SRI au aflat ceea ce publicau ziarele încă din primul mandat al primarului Bucureștiului. Încet și costisitor, că fiecare an întîrziat semnifică miliarde de euro furate din buget”, scrie jurnalistul ]ntr-un articol publicat pe blogul personal.

În 2007, bucureștenii au aflat de la Primăria Capitalei că vor avea un stadion modern care-i va costa 100 de milioane de euro, construit de fimra Max Bogl.

 4 ani mai târziu, jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor au publicat conținutul celor patru acte adiționale contractului pentru stadion și iese la iveală faptul că autoritățile bucureștene au plătit dublu pentru Arena Națională, adică 200 de milioane de euro.

“În afara primului adițional, care regla chestiuni administrative, celelalte trei însemnau creșteri de preț de milioane și zeci de milioane fiecare”, explică Tolontan.

“În noiembrie 2011, Gazeta publica conținutul documentului prin care firma consultantă a stadionului, Louis Berger, atenționa primăria că „acoperișul retractabil reprezintă o variantă neeconomică”. Consultanții explicau de ce acoperișul nu va aduce cine știe ce valoare investiției.

Dar Primăria lui Oprescu a trecut peste observație și a făcut cheltuiala, 21 de milioane de euro, invocînd că, de fapt, în mandatul lui Videanu se votase în Consiliu suplimentarea de buget. Un lucru e cert: toate actele adiționale s-au semnat pe vremea lui Oprescu”, adaugă acesta.

Să angajezi cu 1,5 milioane de euro un consultant și apoi să-i ignori sfatul, cheltuind în plus 21 de milioane de euro, este o performanță, consideră Tolontan.

Avertismentul din partea consultantului fusese primit șefa de direcție Aurora Abas.

Vădit speriată, femeia nu a stat de vorbă cu jurnaliștii GSP, deși așa promise inițial.

“Cine a preluat-o, ce i-a promis și de ce statul, dacă avea interesul să afle cum s-a dublat prețul stadionului, nu a protejat-o, vom afla la un moment dat. Sau poate că însuși statul a blocat-o”, mai scrie Tolontan.

După publicarea datelor amintite de Tolontan, dar și alte nereguli în Primăria Capitalei făcute publice de alte publicații, SRI nu a făcut niciun demers.

“Unde a fost SRI în tot acest timp?! Numele, cifrele și mărturiile erau publicate în ziar. După cum și atîtea afaceri scandaloase ale primăriei erau și ele documentate de alte redacții românești. Unde erau SRI și DNA? E o întrebare la care premianții cu coroniță de azi bineînțeles că nu vor răspunde. Dar să nu creadă că milioanele de oameni nu se întreabă, la rîndu-le. (…)De fapt, serviciile știau și au protejat totul. Ca să nu mai punem semne de întrebare inutile.”, afirmă redactorul-șef al GSP.

Dintr-o altă dezvăluire a lui Cătălin Tolontan aflăm că firma Max Bogl a construit un stadion la ce același preț cu cel de la București, doar că are în plus multe alte îmbunătățiri.

“Banii erau 190 de milioane de euro, numai că în Germania, deși stadionul era un pic mai mic, în cost intraseră o gară, plus pasaje rutiere și feroviare!

Muncitorii nemți au salarii de cinci ori mai mari. Costurile ecologice și absolut tot ce-ți poți imagina într-o construcție de asemenea dimensiuni e mai scump în Germania”, explică jurnalistul.

Max Bogl n-a vrut niciodată să explice de ce construcția stadionului Național Arena, nici măcar un proiect original, ci copiată după Commerzbank-Arena de la Frankfurt, a ajuns s[ coste atât de mult.

“Poate că Oprescu știe exact de ce nemții de la Max Bogl au dublat prețul la Național Arena, de ce italienii de la Astaldi au triplat prețul la pasajul Basarab. Aici sînt banii grei, sute de milioane de euro la fiecare investiție”, mai scrie Tolontan.

Beneficiarii corupției sunt cei din primării, companiile multinaționale și chiar pesroane individuale.

“Nu doar cifrele, ci și întîrzierea îi frustrează pe oameni. Furia și sentimentul că „bine că le-o trage” vine, poate, și din conștiința că e utilă curățenia, dar uite că vine tîrziu și incomplet. Pînă acum aveam corupție fără corupți. Acum avem mari corupți fără mari corupători”, spune Tolontan.

Ultima jumătate de secol, 25 de ani de comunism, 25 de capitalism, și toți 50 hoție”, conchide jurnalistul.