Datele Eurostat arată că peste 15% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au cel mult opt clase. Acesta este un alt exemplu al eșecului statului de a-și reforma sistemul de învățământ.
În vârstă de 23 de ani, Gabriel Dumitrache se numără printre sutele de mii de tineri care au abandonat școala. Potrivit acestuia, trăiește mirajul muncii în construcții peste hotare de patru ani de zile.
„Din cauza lipsei de bani, pentru că în România ca să te ții de școală, să îți continui studiile, îți trebuie bani, să te ajute părinții. Ce am realizat aici în Belgia, poate nici într-o viață de om nu realizam în România”, a declarat tânărul, potrivit digi24.ro.
Cât despre veniturile lunare ale acestuia, românul susține că câștigă între 3 – 4000 de euro.
Se pare că mai mult de 15% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani abandonează școala până la sfârșitul clasei a VIII-a sau imediat după aceea.
„Dacă ar fi să mă uit la părăsirea timpurie a școlii este 24,6% în rural. Ceea ce înseamnă că vorbim de două Românii”, a transmis Mihaela Nabăr, director executiv al unei organizații umanitare.
„Rata de abandon școlar este conectată foarte tare cu rata de sărăcie din România. Clasa a 6-a, clasa a-7-a. Acolo avem cea mai mare curbă de abandon”, a spus Gelu Duminică, sociolog.
De asemenea, când vine vorba despre pregătirea examenelor naționale, mulți tineri realizează de fapt că nu au nicio șansă și abandonează.
Țara noastră se află în fruntea listei când vorbim de rata de părăsire timpurie a școlii. La nivelul Uniunii Europene, aceasta este sub 10%, iar obiectivul este de a ajunge la 9% în 2030.
În 2012 România a avut o rată de părăsire timpurie a școlii de 17,8%, cu ținta de a ajunge la 11,3% până în 2020. Motivele sunt multiple: sărăcia, anturajul, părinți care consideră că școala nu este o prioritate în viața copilului, sentimentul de stigmatizare, lipsa consilierilor educaționali.
Abandonul școlar este, de asemenea, strâns legat de calitatea școlii din România.
„Lipsa de motivație a profesorilor poată să aibă un impact în actul de învățământ pentru că ei sunt unii dintre cei care poate să îi țină pe copii la școală”, a mai specificat Antonio Amuza, sociolog.