Sinodul BOR a făcut precizări importante cu privire la veșnica problemă care agită mereu spiritele în societatea românească.
Astfel, „Sfântul Sinod a adus precizări privind distincția dintretaxe și contribuții benevoleoferite de către credincioși pentru funcționarea unităților de cult. Taxele stabilitede consiliul parohial se referă doar la sumele plătite de credincioși pentru concesionarea și întreținerea locurilor de înmormântare din cimitire.Contribuțiile benevolereprezintă sumele oferite de credincioși cu ocazia săvârșirii unor Sfinte Taine și ierurgii. Cuantumul acestora este stabilit de către Consiliul Parohial și are în vedere cheltuielile de funcționare a parohiilor”, după cum informează basilica.ro
Observăm că dialectica ieftină a BOR nu funcționează. Declarația Sinodului e contradictorie. Ori slujbele sunt gratuite, căci nu putem cere bani pentru distribuirea harului care, după cum știm din Evanghelie, a fost dăruit gratis spre a fi distribuit tot gratis. Deci, dăm sau nu dăm? Cică nu, dar totuși, cheltuielile logistice ale parohiei, decorul liturgic, agenții sacrului, de la popă până la colivar și clopotar se cuvine a fi remunerați pentru serviciile lor sfințitoare.
Dar iată și o gură de aer proaspăt. O decizie care, oricum nu va fi respectată de preoții hrăpăreți și arghirofili: „Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei înmormântării de plata vreunei taxe mai ales în cazul familiilor sărace, dar parohiile consideră necesare contribuțiile benevole ca donație din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale. În aceste cazuri, preotul trebuie să elibereze chitanțe familiilor care au donat banii respectivi.”
Formulările sunt hilar de ambigue și de o retorică găunoasă și contradictorie. Se afirmă pompos că nu trebuie taxați săracii, dar, nici nu avem timp să ne bucurăm că ni se servește placa cu necesitățile parohiei, contribuții benevole… Cu alte cuvinte, nu vă taxăm, Doamne ferește, dar, pe furiș, pe sub sfânta masă, subtil, vă tapăm și vă jumulim ca pe niște gâsculițe frăieruțe.
Cu toate acestea așteptăm minunea, adică ziua în care omul va intra în Biserică și, eventual, va primi el ceva de la preot, nemaifiind taxat din toate părțile pentru sfintele accesorii și cuvioaselor ritualuri ininteligibile ce se petrec pe acolo, dar care ard la buzunare.