Sute de spitale din România riscă să fie închise din cauza lipsei de acreditare pe care Uniunea Europeană a impus-o încă din 2008, referitoare la standarde ridicate de calitate.
Practic, acreditarea unui spital înseamnă pe lângă condiţii civilizate de cazare, şi reguli clare pentru fiecare manevră medicală. De la paşii pe care trebuie să îi urmeze o asistentă când pune o perfuzie până la modul în care sunt operaţi pacienţii şi felul în care sunt trataţi postoperator.
Potrivit Adevărul, doar 77 de unități sanitare din cele peste 500 au fost acreditate în acest sens până acum, iar pentru a sări în ajutorul spitalelor, care riscă desfiinţarea în momentul în care nu obţin acreditarea, autorităţile au stabilit, printr-un proiect de hotărâre de Guvern, ca în fiecare unitate spitalicească să existe o echipă care să se ocupe de managementul calităţii.
„Alte 67 de spitale au fost evaluate în perioada octombrie – noiembrie 2014, după ce procesul a stagnat timp de aproape un an din cauza birocraţiei. Aceste unităţi sanitare vor fi acreditate cel mai probabil în luna ianuarie”, a explicat medicul Vasile Cepoi, preşedintele Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CONAS). De altfel, acesta arată că anul 2015 va fi unul de foc pentru spitale, asta pentru că, potrivit programării stabilite de CONAS, 300 de unităţi sanitare vor fi luate la puricat de cei care fac evaluarea.
„Am cerut ca termenul să fie extins până la mijlocul anului 2016, pentru ca spitalele să aibă suficient timp la dispoziţie. Vrei să intri în sistemul public, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii. Cert este că dacă nu se acreditează, unităţile respective se desfiinţează, dar între a lăsa populaţia descoperită şi a rămâne cu un spital neacreditat, prefer a doua variantă”, a completat Cepoi.
Acreditarea spitalelor se bazează pe trei piloni importanţi: sistemul de management al calităţii, organizarea serviciilor de îngrijire şi îmbunătăţirea practicilor medicale. Mai exact, acreditarea se axează pe pacient şi pe modul în care acesta este preluat la internare, dar şi pe felul în care este tratat în unitatea spitalicească, iar schimbările sunt impuse de o Directivă Europeană care garantează nu doar calitatea îngrijirilor medicale, ci şi siguranţa pacienţilor europeni pe teritoriile statelor membre.