Subprefectul de Covasna, jurnal de pandemie: „Învăţ să respir, să merg, să mă odihnesc, să îmi recâştig capacitatea pulmonară”

Publicat: 24 07. 2020, 17:58
Foto: Facebook

Cosmin Boricean, subprefectul de Covasna, a povestit pe pagina de Facebook propria sa experiență în lupta cu coronavirusul.Externat după trei săptămâni de spitalizare, politicianul recunoaște că învață să o ia de la capăt.„Învăţ să respir, să merg, să mă odihnesc, să îmi recâştig capacitatea pulmonară”, spune subprefectul pe pagina sa de Facebook.

„Jurnal de pandemie COVID-19

Cazul 285 în judeţul Covasna – Experienta personală

În primul rând mă bucur să vă pot saluta pe toţi din nou. Sincer nu prea ştiu cu ce să încep…

Starea medicală:

Dragii mei, cu 2-3 săptămâni înainte să contactez boala, am fost internat pentru o intervenţie la un spital din Braşov, unde am efectuat şi un test Covid, care a ieşit negativ. Era a doua testare făcută de la începutul pandemiei. În următoarea perioadă am lucrat zilnic şi am interacţionat cu sute de oameni în tot judeţul. Mi-au trecut prin mână sute de documente din toate direcţiile. De fiecare data am încercat să mă protejez şi pe mine, şi pe cei din jurul meu. Consider că puteam să mă infectez de oriunde, în orice moment, cu toate măsurile preventive… pentru ca suntem foarte expuşi. Cred că sunt multe persoane pozitive asimptomatice, care nici măcar nu ştiu că sunt purtătoare şi se află zilnic printre noi şi din păcate sunt tot mai puţini cei care respectă măsurile de prevenţie.

În ziua în care am aflat că un coleg din Prefectură a ieşit pozitiv, am mers, m-am testat şi am aşteptat rezultatul acasă în izolare. Dar îmi este imposibil să spun că eu l-am infectat pe el sau el pe mine, sau măcar că avem aceeaşi sursă de infecţie. Eu ma simţeam rău de 3-4 zile, am contactat medicul de familie care mi-a zis că pare a fi o infecţie a căilor respiratorii din cauza aerului condiţionat şi mi-a administrat tratament. Nu am putut mânca nimic solid în jur de 15 zile, doar lichide. Lipsa gustului, lipsa mirosului, febră, dureri musculare, tot tacâmul. Am mai fost răcit la viaţa mea, dar asemenea simptome nu am avut de când mă ştiu.

Din păcate după internare lucrurile s-au agravat… A apărut şi pneumonia la Computerul Tomograf. O tuse pe care nu v-o pot explica, cu expectoraţii care îmi zdruncinau tot organismul şi mă ţinea treaz toată noaptea. Dar cel mai grav… am ajuns conectat la oxigen, care în scurt timp a devenit indispensabil. Nu puteam să vorbesc sau să fac 2 paşi fără să obosesc, să mă sufoc. Saturaţia de oxigen scădea drastic şi permanent. Astfel, după 3 zile am ajuns la terapie intensivă. Da, nici eu nu credeam înainte că poate fi aşa, dar vă rog să mă credeţi că este groaznic. Nu puteam decât să mă gândesc ca nu cumva fetiţele şi familia mea să ajungă să aibă aceleaşi simptome, pentru că nu ştiam cum vor rezista. În rest… injecţii din toate poziţiile, medicamente multe, perfuzii şi mai multe (8-10-12/zi). După câteva zile nu am mai avut vene pe braţe care să îmi susţină branulele şi am ajuns şi la cateter. Au urmat 8-9 zile groaznice în care mi-a fost teamă de intubare în câteva rânduri. Apoi tratamentul a început sa îmi dea speranţe. După 12 zile am reuşit să ies de la terapie intensivă şi să mă întorc la infecţioase. Cu 10 kg de masă musculară mai puţin şi vlăguit.

Externat după trei săptămâni

Au trecut 29 de zile de la debutul simptomelor. După aproximativ 3 săptămâni am fost externat, începând acum o recuperare anevoioasă. Învăţ să respir, să merg, să mă odihnesc, să îmi recâştig capacitatea pulmonară. După 10 paşi stau 15 minute să îmi regăsesc suflul… după un etaj urcat… stau 25-30 de min şi tot aşa. Dar sunt printre cei norocoşi! Am şansa de a mă recupera!

Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe:

Nu pot decât să port un imens respect pentru doctorii şi personalul din ATI şi nu numai, pentru că i-am văzut cu câtă dăruire, pasiune şi abnegaţie îşi tratau toţi pacienţii. Şi cu multă omenie, compasiune şi cu vorbe bune. Nu ai cum altfel să vii şi să te expui zilnic în prima linie ştiind că te poţi îmbolnăvi în orice moment şi apoi să mergi acasă la familie. Singurul lucru pe care îl regret este că nu îi voi recunoaşte pe toţi pe stradă, să le pot mulţumi de fiecare dată, deoarece aici am fost tratati de „cosmonauţi”, am auzit doar voci calde şi am întrezărit priviri prin vizieră. Ne tratau nişte „combinezoane” pe care curgeau apele, şi care acasă sunt părinţi, bunici, soţi, copii, fraţi iar în spital toată această dimensiune dispare. Dar sunt Oameni cu vieţi şi cu probleme ,ca fiecare dintre noi!

Le mulţumesc din suflet pentru tot ceea ce fac zilnic.

P.S.:

Fără a spune că este totul perfect în Spitalul nostru (am fost internat şi la alte spitale din afara judeţului), dar de la igienă, mâncare, condiţii, până la circuite sau atenţia cadrelor medicale, nimic din ce am văzut la alţii nu s-a ridicat la standardele de la noi.

Media:

Ştiu că pentru o parte (mică) a presei această ştire a venit ca pâinea caldă… nu a mai contat pacientul 285, ci numele, poziţia, ştirea. Lor vreau să le transmit că în saloane eram toţi pacienţi în pijama, cu dureri, cu suferinţe, cu luptă multă. (Cei asimptomatici sunt mai norocoşi). Şi la fel suntem şi în viaţă, simpli oameni trecători şi mai târziu, în faţa lui Dumnezeu, la fel. Celor cu o atitudine decentă nu pot decât să le mulţumesc pentru înţelegere, răbdare şi compasiunea nedisimulată.

Epilog:

Fiecare este major şi liber să creadă şi să facă ce doreşte. 20 de zile ţintuit într-un pat al suferinţei îţi dau timp şi şansa să gândeşti mult, să analizezi multe lucruri, să iei decizii pentru viitor. Până la urmă, nimic nu e întâmplător. Cine doreşte să mă asculte, vă rog să încercaţi să vă protejaţi cât mai mult pe voi, familiile voastre, pe prietenii voştri. Acest virus pervers există printre noi şi loveşte necruţător! Şi încă ceva. Da… mor mai mult oameni cu boli asociate… dar nu uitaţi că şi cu acele boli pre-existente, pacienţii ar mai putea trăi 2, 5 sau 10 ani dacă nu ar contacta nenorocirea asta!

Mă bucur că eu am reuşit să trec cu bine peste această încercare cu ajutorul medicilor, al familiei, al prietenilor şi mai ales al lui Dumnezeu.
Doresc să le mulţumesc din suflet şi să le doresc multă sănătate tuturor celor care m-au sunat, mi-au scris şi m-au căutat, celor care s-au rugat pentru mine si pe care i-am simţit aproape (români, maghiari, romi, saşi). Şi să îmi cer scuze faţă de ei pentru că de multe ori nu am reuşit să răspund, să vorbesc… îmi era imposibil în momentele acelea.

Şi vreau să le mulţumesc şi celor care s-au bucurat, care au urmărit „telenovela” aşteptând deznodământul, celor care au jubilat pe marginea evenimentului (plăcut pentru ei) şi doresc să le transmit că şi datorită lor am reuşit să mă vindec şi chiar nu sunt supărat pe ei. Nu am dreptul să fiu supărat pe nimeni. Fiecare are sufletul pe care i l-a lăsat Dumnezeu.

Vă doresc multă sănătate tuturor şi abia aştept să ne revedem! Respectând măsurile de prevenţie, evident!”, scrieCosmin Boricean.

Un nou record de infectări

România a atins astăzi un nou record de infectări. Grupul de Comunicare Strategică a anunțat vineri că, în ultimele 24 de ore, au fost depistate cu coronavirus încă 1.119 de persoane, iar 24 de pacienți COVID-19 au murit. Astfel, bilanțul epidemiei a ajuns la 42.394 de infectări și 2.150 decese.În secțiile de Terapie Intensivă sunt internați în acest moment 301 de oameni. 25.349 de pacienți au fost declarați vindecați și 2.918 pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare. Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.053.656 de teste. Dintre acestea 22.532 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 12.839 în baza definiției de caz și a protocolului medical, iar 9.693 la cerere. Totodată,au fost raportate și rezultatele a 432 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 24 iulie.

Încă o mărturie din infernul coronavirusului

Ana-Maria Ceaușu, secretarul-general al PNL Olt, trăiește de câteva zile coșmarul infectării cu coronavirus. Aflată pe patul de spital, a decis să-și povestească propria experiență în încercarea de a-i face și pe alții să înțeleagă că nu este doar o banală răceală.„Infectarea asta nu generează doar simptome de răceală și gripă, așa cum suntem cu toții obișnuiți, te afectează psihic și emoțional cum nici nu poți gândi… Tratarea virusului este, de asemenea un proces dureros pentru că medicația are niște efecte cumplite…Simptomele de durere de cap, cefalee, dureri de ochi, lipsa de aer, durere în piept, tuse, transpirații abundente, dureri de mușchi, de oase, de stomac, de ficat…tot te doare în tine…Toate sunt accentuate de efectele medicamentelor până acolo încât simți cum îți iese tot prin piele, că iei foc, că nu mai vezi la 2 metri în fața ochilor și pe picioare este greu să îți ții echilibrul… Așa sunt eu, în fiecare zi, de miercuri, 15 iulie, încoace”, a povestit politicianul.